„Atunci Pilat a luat pe Isus şi a pus să-L bată. Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură. Apoi, s-au apropiat de El şi ziceau : „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Şi-I dădeau palme. Pilat a ieşit iarăşi afară şi a zis iudeilor :
„Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El.” Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. „Iată Omul !”, le-a zis Pilat. Când L-au zărit preoţii cei mai de seamă şi aprozii, au început să strige :
„Răstigneşte-L ! Răstigneşte-L !”
„Luaţi-L voi şi răstigniţi-L”, le-a zis Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în El.” Iudeii i-au răspuns : „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.” Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.
A intrat iarăşi în odaia de judecată şi a zis lui Isus : „De unde eşti Tu ?” Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns. Pilat I-a zis : „Mie nu-mi vorbeşti ? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul ?”
„N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.” De atunci Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau :
„Dacă dai drumul Omului acestuia, nu eşti prieten cu cezarul. Oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului.” Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară ; şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreieşte : „Gabata.”
Era ziua Pregătirii Paştilor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor : „Iată Împăratul vostru !” Dar ei au strigat : „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L !” „Să răstignesc pe „Împăratul vostru” ?”, le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns :
„Noi n-avem alt împărat decât pe cezarul !” Atunci L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus şi L-au dus să-L răstignească”. (Evanghelia după Ioan 19 : 1 – 16)
I. Ipocrizia şi prejudecata
„Atunci Pilat a luat pe Isus şi a pus să-L bată. Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură. Apoi, s-au apropiat de El şi ziceau :
„Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Şi-I dădeau palme. Pilat a ieşit iarăşi afară şi a zis iudeilor : „Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El”. (Evanghelia după Ioan 19 : 1 – 4)
Pilat în ascuns, (undeva înăuntru) ÎL bătea, iar afară … în public spunea : „Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El.” (Evanghelia după Ioan 19 : 4)
Aşa este şi omul religios care are o viaţa dublă : una se arată a fi şi cu totul altfel este el cel adevărat. Acolo unde nimeni nu îl vede … face ce vrea cu El.
Puterea de autoînşelare este foarte mare. Omul făţarnic îşi schimbă hainele, (în funcţie de împrejurări), foloseşte cuvintele religioade atunci când este nevoie etc.
Dumnezeu cunoaşte :
1. Omul, indiferent de hainele pe care le poartă
Rearanjând doar exteriorul, (purtând haine de Biserică) nu-mi schimb automat şi inima, dar pot arăta ca un sfânt …
„În vremea aceea, s-a îmbolnăvit Abiia, fiul lui Ieroboam. Şi Ieroboam a zis nevestei sale : „Scoală-te, te rog, şi schimbă-ţi hainele, ca să nu se ştie că eşti nevasta lui Ieroboam, şi du-te la Silo.
Iată că acolo este Ahia, prorocul ; el mi-a spus că voi fi împăratul poporului acestuia. Ia cu tine zece pâini, turte şi un vas cu miere şi intră la el : el îţi va spune ce va fi cu copilul.”
Nevasta lui Ieroboam a făcut aşa ; s-a sculat, s-a dus la Silo şi a intrat în casa lui Ahia. Ahia nu mai putea să vadă, căci ochii i se întunecaseră de bătrâneţe.
Domnul spusese lui Ahia : „Nevasta lui Ieroboam are să vină să te întrebe de fiul ei, pentru că este bolnav. Să vorbeşti aşa şi aşa. Ea, când va veni, se va da drept alta.” Când a auzit Ahia vuietul paşilor ei, în clipa când intra pe uşă, a zis :
„Intră nevasta lui Ieroboam; pentru ce vrei să te dai drept alta ? Sunt însărcinat să-ţi vestesc lucruri aspre”. (I Împăraţi 14 : 1 – 6)
Se dădea drept alta … dar voia un cuvânt pentru ea !
2. Cuvintele pe care are de gând să le folosească
Ştie Dumnezeu chiar şi cuvântul pe care un om vrea să-l spună, încă înainte ca omul să îl rostească ? Da. Avem scris ce i-a spus Dumnezeu proorocului înainte ca ea să vină :
„Nevasta lui Ieroboam are să vină să te întrebe de fiul ei … ”. (I Împăraţi 14 : 5)
Dumnezeu ştie ce vreau să spun, fie că este de bine, fie că este de rău :
- Psalmul 139 : 4 „Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul”. Un astfel de exemplu este în Evanghelia după Luca 22 : 61, unde avem notat că :
- „Domnul S-a întors şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul : „Înainte ca să cânte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori”. Un alt exemplu este în Evanghelia după Marcu 11 : 3 – 6
- „Dacă vă va întreba cineva : „Pentru ce faceţi lucrul acesta ?”, să răspundeţi : „Domnul are trebuinţă de el.” Şi îndată îl va trimite înapoi aici.” Ucenicii s-au dus, au găsit măgăruşul legat afară lângă o uşă, la cotitura drumului, şi l-au dezlegat. Unii din cei ce stăteau acolo le-au zis : „Ce faceţi ? De ce dezlegaţi măgăruşul acesta ?” Ei au răspuns cum le poruncise Isus. Şi i-au lăsat să plece”.
- „ … căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi”. (Evanghelia după Matei 6 : 8)
- „Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde ; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta !”. (Isaia 65 : 24)
3. Ce prejudecăţi are omul
Lui Timotei, apostolul Pavel i-a scris :
„Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Hristos Isus şi înaintea îngerilor aleşi,
- să păzeşti aceste lucruri,
- fără vreun gând mai dinainte, şi
- să nu faci nimic cu părtinire”. (I Timotei 5 : 21)
În Evanghelia după Matei 7 : 7 scrie : „Căutaţi şi veţi găsi”. Ce caut găsesc ! Cum privesc pe cineva aşa îl şi văd ! În privinţa Domnului Isus, o căutare a avut-o Pilat şi o altă căutare au avut-o oamenii importanţi de atunci.
- „ … să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El”. (Evanghelia după Ioan 19 : 4) A căutat nevinovăţia a găsit-o !
- „Preoţii cei mai de seamă şi tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare ; dar nu găseau niciuna”. Evanghelistul Marcu (cap. 14 : 55) a notat clar cu ce gând ÎL cercetau pe Isus : Voiau să-L omoare.
Căutaţi şi veţi găsi. Vina altuia, eu o pot găsi … şi ea să fie doar în mintea mea. Dacă caut nevinovăţie, dacă caut adevărul ÎL găsesc. Cine a avut dreptate ?
Cei care căutau vina sau Pilat care nu găsea nicio vină … şi totuşi L-a dat în mâinile lor să fie răstignit ? Şi Pilat a greşit fiindcă a cedat presiunilor lor, deşi ştia că Isus este nevinovat, a ales să abată dreptatea :
„Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus. Dar ei au strigat : „Răstigneşte-L, răstigneşte-L !”
Pilat le-a zis pentru a treia oară : „Dar ce rău a făcut ? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”
Dar ei strigau în gura mare şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit. Pilat a hotărât să li se împlinească cererea. Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor şi pe care-l cereau ei ; iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-şi facă voia cu El”. (Evanghelia după Luca 23 : 20 – 25)
În viaţa oricărui om, dacă voi căuta ceva bun voi găsi. Dacă însă caut ceva rău, găsesc. Dacă vreau să-i găsesc vreo vină, sigur o găsesc. Contează inima cu care fac un anumit lucru şi ce vreau să văd. Ce prejudecăţi am ?