18. PIERDUT TIMP … ÎL DECLAR NUL !
I Podcast I Pasaje Biblice : Geneza 1 : 14 – 15, Geneza 37 : 9, Isaia 38 : 1 I
I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I Republicat în 18 Ianuarie 2022 I Publicat iniţial în 09 Ianuarie 2012, 19 : 16 I
Câte ore din viaţa mea nu intră la aceasta rubrică ? Pierdut timp. Îl declar nul. Pentru mine, timpul: este prieten sau duşman ?
Pentru a cumpăra timpul trebuie să vând pierde-rea de timp ! Principalul consumator de timp este lenea. Ea se hrăneşte cu timpul liber al omului care este ocupat cu statul degeaba. Pentru un leneş „puiul de somn” devine o balenă !
Oare de ce în limba română există doar expresia „pierde vară” nu şi „pierde toamnă”, „pierde iarnă” sau „pierde primăvară” ? … deoarece la pierderea de timp omul este abonat non-stop. Indiferent de anotimp, omul merge la locul de muncă : la fel face şi cel angajat la Fabrica Pierderii de Timp, el este prea ocupat pentru a face voia Lui Dumnezeu, nu preocupat pentru a-I fi pe plac Lui Dumnezeu.
„Zilele sunt rele”[Efeseni 5 : 16] ; aceasta înseamnă şi partea din zi numită noapte, adică totalul de 24 de ore pe care î1 primim cadou din partea lui Dumnezeu, de şapte ori pe săptămână şi pe care unii îl folosesc pentru ei ; alţii, în schimb, îl folosesc pentru Dumnezeu. Glasul timpului strigă, dar câţi îl aud ? Viaţa celui înţelept are o singură zi ; ea se numeşte „Azi”!
Omul înţelept nu trăieşte nici în trecut, dar nu se refugiază nici în viitor. Evadarea din prezent este la fel de condamnabilă ca şi evadarea din închisoare. Sunt chemat să trăiesc prezentul, retrăind trecutul doar pentru a folosi mai cu eficienţă viitorul.
Trecutul este prezentul celui fără viitor ! El trăieşte în trecut, prezentul de ani de zile. Pocăinţă înseamnă să regret trecutul, nu să trăiesc în trecut. Aceasta este înţelepciunea : să ştiu că acest timp al viitorului, nu este nelimitat … el este foarte scurt.
Avem o cantitate mică de timp pe care o primim, iar ea se risipeşte uşor, indiferent că vrem sau nu vrem. „Conserve de timp” nu există …
Lui Ezechia Domnul i-a cerut :
„Pune-ţi în rânduială casa, căci vei muri, şi nu vei mai trăi” (a se vedea Isaia 38 : 1).
Cererea Domnului a rămas aceeaşi şi pentru mine. Nici eu nu voi trăi veşnic. Şi în casa vieţii mele poate fi dezordine : rugăciunea nu mai este la locul ei, nici citirea Bibliei …
Este un pui de haos pe care eu aleg să îl întreţin. Dar trebuie aşezat fiecare lucru la locul lui. Pot pune ordine în priorităţi. În calendarul vieţii, activităţile pot fi aşezate în ordinea importanţei, din punctul de vedere al lui Dumnezeu.
Dezordinea însă domneşte în mai multe vieţi decât ordinea. „Pierdut timp”, declară pocăitul care, realizează că a pierdut ceva. Cel rău este tatăl timpului mort, al timpului pierdut degeaba ! El este cel care îi dă putere leneşului să stea, atunci când alţii lucrează.
Cel rău motivează „statul” atunci când Domnul Isus ne cere mersul, şi tot cel rău ne cere mersul, atunci când Domnul Isus ne cere să ne oprim din alergarea noastră după efemer !
Unele ore din viaţă pot purta dedicaţia :
„Oră dedicată iadului”!
Cel mai mare capital al omului este timpul vieţii. Deturnarea de fonduri se pedepseşte. Cu atât mai mult deturnarea de timp !
Timpul repartizat de Dumnezeu pentru cer, să-1 folosesc pentru iad ?! Eu să fiu cel care dirijează orele cerului spre iad prin intersecţia intereselor proprii ?!
Iosif a visat că soarele, luna şi stelele, se aruncau cu faţa la pământ înaintea lui, (a se vedea Geneza 37 : 9 unde scrie că :
„Iosif a mai visat un alt vis şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis : „Am mai visat un vis ! Soarele, luna şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pământ înaintea mea.”).
În Geneza 1 : 14 – 15 scrie că :
„Dumnezeu a zis : „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte ; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii ; şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost”.
Rolul stelelor este :
„ … să arate vremurile, zilele şi anii”, conform versetului din Geneza 1 : 14, iar în Geneza 1 : 15 scrie :
„ … să slujească” …
Este oare doar un vis să faci timpul să „ţi se închine” (adică să-l foloseşti eficient) ? La început da, dar mai târziu timpul a ajuns în stăpânirea lui losif. El s-a folosit şi de anii buni, roditori, dar şi de anii răi. Timpul mă poate „sluji” şi pe mine dacă şi eu ÎL slujesc pe Cel Veşnic !
Aşa să-mi ajute Dumnezeu şi mie şi ţie ! Amin !
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download