„Solii s-au întors înapoi la Iacov şi au zis : „Ne-am dus la fratele tău, Esau ; şi el vine înaintea ta cu patru sute de oameni.” Iacov s-a înspăimântat foarte mult şi l-a apucat groaza”. (Geneza 32 : 3 – 7)
„Nu ştiţi ce cereţi”, (Matei 20 : 22) au fost cuvintele Domnului Isus pentru Iacov şi Ioan. Aceste cuvinte i-ar fi putut fi adresate lui Israel de către Samuel când îşi doreau un Saul, în locul lui Dumnezeu ! Au greşit evreii şi cu Saul dar şi mai târziu când, prin urmaşii lor l-au ales pe Baraba îl locul lui Isus, deşi, aşa s-a făcut voia lui Dumnezeu, ei au trebuit să-şi plătească alegerea ! Când facem o astfel de alegere ÎL răstignim pe EL pentru a trăi alesul nostru, (sau alegerea noastră) ! De ce ?
Hristos este CEL ce dă pe cine vrea EL. Nu se spune în Efeseni 4, că omul nominalizează omul … iar Dumnezeu îl aprobă ! Acesta nu este Isus Cel Adevărat, CEL care numeşte şi Îşi aduce la îndeplinire hotărârea LUI ! EL este Capul Bisericii, nu slujitorul ei ! (A se vedea Efeseni 4 : 15 „ … să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos”).
Şi în această privinţă, Biserica trebuie să ÎL asculte … nu invers ! În cazul evreilor a fost de înţeles, fiind copii din punct de vedere spiritual, care, este drept că sufereau neavând un conducător cum „aveau toate nemurile” (I Samuel 7 : 5) . Dar copiii pot face alegeri greşite … şi greşeşte cine îi ascultă, iar consecinţa tot ei ar suporta-o !
Piedicile pe cale sunt de două feluri : Exterioare şi interioare.
I. Esau sau Piedica din afara creştinului
De ce este aşa de importantă viaţa lui Iacov ? Pentru că el avea un frate geamăn ! Iar Biblia vorbeşte de imitaţiile spirituale : „un alt Isus”, „un alt duh” şi „o altă Evanghelie”, apostolul Pavel scriindu-le Corintenilor, (în II Corinteni 11 : 4) aceste cuvinte : „În adevăr, dacă vine cineva
-
să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit sau
-
dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau
-
o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o, of, cum îl îngăduiţi de bine !”
Biblia ne vorbeşte despre cel care îi iese în întâmpinare fratelui său, a celui ce merge spre Tatăl, cu toată familia lui şi cu tot avutul lui. Aşa era Iacov, în drumul spre casă şi aşa este şi creştinul, în drum spre Cer ! Imitaţiile spirituale sunt asemenea lui Esau … vor să ne blocheze înaintarea spre Casă, spre Tatăl !
„Iacov a trimis înainte nişte soli la fratele său, Esau, în ţara Seir, în ţinutul lui Edom. El le-a dat porunca următoare : „Iată ce să spuneţi domnului meu Esau : „Aşa vorbeşte robul tău Iacov :
„Am locuit la Laban şi am rămas la el până acum ;
-
am boi, măgari, oi, robi şi roabe, şi
-
trimit să dea de ştire lucrul acesta domnului meu,
-
ca să capăt trecere înaintea ta.”
Solii s-au întors înapoi la Iacov şi au zis : „Ne-am dus la fratele tău, Esau ; şi el vine înaintea ta cu patru sute de oameni.”
Iacov s-a înspăimântat foarte mult şi l-a apucat groaza”. (Geneza 32 : 3 – 7). Iacov îşi cunoştea fratele, precum şi decizia lui : „Esau a prins ură pe Iacov, din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Şi Esau zicea în inima sa : „Zilele de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, şi apoi am să ucid pe fratele meu, Iacov.” (Geneza 27 : 41).
Urma o confruntare inegală, aşa că Iacov trebuie să apeleze, (pentru ajutor), la Cel pe Care Îl numea până atunci : „Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac” (Geneza 31 : 42) sau „Dumnezeul lui Avraam şi al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece între noi.” Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac” (v. 53).
II. Eul, Piedica interioară
A fost un moment în care a trebuit poate, să-şi amintească de promisiunea lui făcută în urmă cu aproximativ douăzeci de ani, când nu avea nimic şi avea nevoie de totul :
„Iacov a făcut o juruinţă şi a zis :
-
„Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi
-
mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac,
-
dacă-mi va da pâine să mănânc şi
-
haine să mă îmbrac şi
-
dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci
-
Domnul va fi Dumnezeul meu ;
-
piatra aceasta, pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu şi
-
Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.” (Geneza 28 : 20 – 22).
De opt ori apare eul în evidenţă, fiindcă aşa gândea Iacov pe atunci. Practic, prin Şcoala Vieţii, de la care nu se poate absenta, (sau chiuli), omul învaţă care sunt adevăratele priorităţi şi realizează că trebuie să facă o schimbare în viaţa lui. Era în faţa unei situaţii fără ieşire. Se întorcea acasă, nu că n-ar mai fi stat, ci datorită faptului că atmosfera era tensionată :
„Iacov s-a uitat şi la faţa lui Laban; şi iată că ea nu mai era ca înainte. Atunci Domnul a zis lui Iacov : „Întoarce-te
-
în ţara părinţilor [o altă traducere are “în ţara taţilor”] tăi şi
-
în locul tău de naştere; şi Eu voi fi cu tine.” (Geneza 31 : 2 – 3).
În Septuaginta versetul 2 din capitolul 31 este tradus astfel :
„Iacov s-a uitat la faţa lui Laban şi a văzut că nu era cu el cum fusese cu o zi sau două [literal “ieri şi a treia zi”] mai înainte”. Soluţia lui Dumnezeu pentru omul aflat în impas, a fost şi este întoarcerea, echivalentul nou-testamental fiind pocăinţa.
Pocăinţa este momentul din care Cuvântul lui Dumnezeu are valoare pentru om, iar Iacov alege să intre pe calea supunerii, a ascultării. Până atunci a luptat pentru a avea o familie, o situaţie financiară stabilă, era la momentul în care să facă ordine şi în viaţa lui spirituală. Aşa că trece la rugăciunea stăruitoare către Singurul care putea să-l salveze !
După o noapte de rugăciune Iacov devine Israel (Minte văzătoare de Dumnezeu), omul desprins de lume, de tot ce este şi cu tot ce are ; ce merge şchiopătând … dar merge, nu se opreşte ! Iar când ridică următorul altar îl numeşte : „El – Elohe – Israel (Domnul este Dumnezeu lui Israel)” (Geneza 33 : 20). Eul nu mai era pe primul loc. Locul era preluat de către Dumnezeu. Această decizie o pot lua şi fără a fi forţat de împrejurări !