Pietrele trebuie să fie aruncate sau adunate, (cum este mai bine să le folosim) ?
„Iacov a zis fraţilor săi : „Strângeţi pietre.” Ei au strâns pietre şi au făcut o movilă ; şi au mâncat acolo pe movilă”. (Geneza 31 : 46) Din pietre aruncate au făcut ceva bun. În cartea Eclesiastul 3 : 5 scrie că :
„ … aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei …”.
La aruncarea cu pietre se pricep destul de mulţi şi sunt dispuşi foarte uşor să o facă (să-i facă rău unui alt semen). Uităm foarte uşor că acest drept Îl are doar Cel fără păcat, iar El, Isus nu se foloseşte de creaţia Lui (piatra) contra creaţiei Lui (omul).
Domnul Isus a spus clar :
„Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea”. (Ioan 8 : 7)
În context (Ioan 8 : 3 – 5) scrie că :
„Atunci cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului şi au zis lui Isus : „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei : Tu, dar, ce zici ?”
„Moise a spus (adică cel mai important prooroc al lor a scris clar ce trebuie făcut), dar Tu (un oarecare, din punctul lor de vedere) ce spui ?”
Întrebarea nu era sinceră, (iar momentul şi cadrul erau special alese pentru a avea martorii care să poată lua pietre şi să dea), totul era doar o capcană, dar ei nu s-au aşteptat la ce a urmat !
La lovituri (aruncarea cu pietre din grămada strânsă de alţii) se cam pricep oamenii şi azi deşi nu au studii în domeniu, dar la strângerea pietrelor (pentru a ajuta un om să-şi facă o casă, de exemplu), la edificare altfel spus, se pricep mai puţini. În Matei 21 : 42 sunt scrise cuvintele Domnului Isus, care le reamintea ascultătorilor Lui un citat :
„Isus le-a zis : „N-aţi citit niciodată în Scripturi că : „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului ; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri” ?”
Aşa este şi azi, ce dispreţuiesc oamenii, apreciază Dumnezeu. Ce aruncă specialiştii considerând că este ceva fără valoare, Dumnezeu pune în cel mai vizibil loc, considerând că este piatra cea mai valoroasă.
A zidi cu pietre înseamnă să pui piatră peste piatră, să înalţi o piatră (un om, a se vedea I Petru 2 : 4
„Apropiaţi-vă de El, Piatra vie lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu”.
Un om la care poate nimeni nu se uită când este pe jos, dar fiind la înălţime, devine vizibil. A zidi (a creşte valoarea cuiva) înseamnă a-l ajuta să se transforme în ceva mai bun.
De partea cui mă poziţionez când aud de cineva că a căzut : de partea Celui Bun sau de partea celui rău ? O astfel de situaţie este chiar în perioada aceasta …
Un sfat poate ar fi bun şi pentru cei ce lucrează gratuit la firma de demolări a celui rău dar şi pentru cei care zidesc cu Isus :
1. nu uita că s-ar putea să plăteşti vorbele pe care le împrăştii despre altul (pe care poate nici nu-l cunoşti).
2. au ajuns până la tine pietrele (vorbele) cu care unii aruncă în alţii, opreşte-le la tine, fă un zid (ceva bun) din ele, nu le da şi altora.
1. Plata bârfei creştinului
„ … piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte”. (Proverbe 26 : 27) Este cu atât mai rău pentru cel care o aruncă …
În Galateni 6 : 7, sunt scrise cuvintele apostolului Pavel, care le reamintea credincioşilor din Galatia acestea :
„Nu vă înşelaţi : „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera”.
Arunci cu pietre într-un om doar pentru că şi alţii o fac ? S-ar putea ca să ai parte de-un tratament asemănător, dacă nu-ţi schimbi comportamentul !
Şi Iacov a înşelat un timp pe cine a apucat (nu conta că-i era frate, sau tată etc.) dar a venit vremea când ce-a făcut el în câteva ore (cât i-a luat gătitul celor două mese) a plătit în aproximativ douăzeci de ani !
Până a învăţat bine de tot lecţia pe care Dumnezeu i-a tot repetat-o (numai Laban l-a înşelat de zece ori şi-a avut şi iacov ocazia să simtă prin ce trece cel înşelat).
Oamenii care ÎL cunosc cât de cât pe Dumnezeu ştiu foarte bine acest lucru ! Nu se prea predică despre faptul că :
„Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu !” (Evrei 10 : 31)
Dar realitatea aceasta rămâne chiar dacă noi, în 2019 ne facem că nu mai există aşa ceva ! Poate-mi spun în mine însumi, (dar gândul acesta este suficient de tare încât să se audă până în Cer) că :
„La cât sunt eu de credincios, eu niciodată nu voi face ce-a făcut x … mie nu are cum să mi se întâmple ceea ce-a păţit y …”.
Uităm prea uşor că la căderea cuiva poate contribui chiar Dumnezeu … pentru a-l trezi la realitate, să vadă de pe jos ce înseamnă joaca cu vorba.
În II Cronici 25 : 8 scrie că :
„Dumnezeu are putere să te ajute şi să te facă să cazi”. Iar lui Daniel, Dumnezeu i-a vorbit clar că :
„Chiar şi din cei înţelepţi, mulţi vor cădea, ca să fie
- încercaţi,
- curăţaţi şi
- albiţi, până la vremea sfârşitului, căci sfârşitul nu va fi decât la vremea hotărâtă”. (Daniel 11 : 35)
Noi ştim ce-ul (a căzut cutare), dar nu ştim şi de ce-ul …
2. Înţelepciunea credinciosului
Pentru credincioşi sfatul este acesta :
Au ajuns până la tine pietrele aruncate de altul (vorbele denigratoare ale altora) ? Opreşte-le la tine, nu le da mai departe.
Nu uita că apostolul Pavel a spus :
„Aşadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră”. (Romani 14 : 19)