Ce să fac când este pandemie ? Să mă smeresc înaintea Lui Dumnezeu, să ÎL rog şi să pun capăt oricărui păcat pe care-l înfăptuiam.
Pentru poporul Evreu, Dumnezeu a promis că o pedeapsă a Lui pentru păcat avea să fie ciuma (boala infecţioasă), lucru care s-a şi întâmplat. Dar o astfel de boală (provocată de un virus) avea / are o foarte mare putere de contaminare, iar urmarea ei era / este molima (epidemia).
În cartea Habacuc 3 : 5 scrie despre Dumnezeu că :
„Înaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe urmele Lui”.
Dar aceasta nu era totul, deoarece omul care se îmbolnăvea nu putea fi tratat şi nici nu existau medicamente care ar fi putut fi administrate aşa încât sfârşitul era moartea.
În Apocalipsa 6 : 8, Dumnezeu i-a îngăduit omului de pe pământ să pătrundă puţin în viaţa de dincolo :
„M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce stătea pe el se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pământului”.
Şi în acest verset din Biblie se arată clar că moartea este doar sfârşitul vieţii de pe pământ, dar după ea urmează veşnicia.
Ori acesta este lucrul care ar trebui să ne intereseze cel mai mult.
„Unde ajung dincolo, dacă ar fi să mor acum ? În Cer sau în iad ?”
Destinaţia personală eu mi-o aleg / decid.
Solomon (care este foarte probabil că a văzut ce poate face o epidemie : 70.000 de morţi în câteva ore, a se vedea II Samuel 24 : 15), a căutat să afle cum poate scăpa un om cu viaţă, din momentul în care a început epidemia, când deja mor oameni, iar el ar vrea să scape cu viaţă.
În cartea II Cronici 7 : 12 – 14 este notat răspunsul pe care Dumnezeu I l-a dat împăratului Solomon :
„Domnul S-a arătat lui Solomon noaptea şi i-a zis :
„Îţi ascult rugăciunea şi aleg locul acesta drept Casa unde va trebui să Mi se aducă jertfe.
- Când voi închide cerul şi nu va fi ploaie,
- când voi porunci lăcustelor să mănânce ţara,
- când voi trimite ciuma în poporul Meu :
dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu
- se va smeri,
- se va ruga şi va căuta faţa Mea, şi
- se va abate de la căile lui rele –
- îl voi asculta din ceruri,
- îi voi ierta păcatul şi-i
- voi tămădui ţara”.
Dumnezeu le-a cerut oamenilor de atunci să îndeplinească ei mai întâi cele trei condiţii, dacă doreau să aibă parte de ajutorul Lui supranatural :
- smerirea înaintea Lui Dumnezeu (atitudinea celui care ÎI cere ajutorul, recunoscându-şi neputinţa personală / ştiut fiind faptul că un om mândru nu cere ajutor, şi nici nu concepe să se smerească),
- rugăciunea (modalitatea prin care să comunice cu EL) şi
- încetarea practicării păcatului (deciziile luate şi puse în practică pentru schimbarea vieţii).
[A-L ruga pe Dumnezeu înseamnă să ÎL :
„Chem în ajutor cu umilință”. Scriban, 1939]
Într-o traducere mai nouă (Contemporary English Version) scrie :
„Dacă oamenii Mei se vor ruga cu umilință și se vor întoarce spre Mine și nu vor mai păcătui, atunci le voi răspunde din cer”.
Contează ce fac (rugăciunea) dar pentru Dumnezeu contează în special cine face rugăciunea precum şi modul în care omul respectiv îşi trăieşte viaţa.
În Proverbe 28 : 13 scrie foarte clar că :
„Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare”.
În cartea I Împăraţi 21 : 27 – 29 avem un exemplu de smerire a unui împărat care după ce a auzit Cuvântul Lui Dumnezeu :
„ … şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe trup şi a postit : se culca cu sacul acesta şi mergea încet. Şi cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, tişbitul, astfel : „Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea Mea ?
Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea în timpul vieţii lui …”.
În II Cronici 33 : 10 – 13 avem descrisă smerirea unui alt împărat :
„Domnul a vorbit lui Manase şi poporului său, dar ei n-au vrut să asculte. Atunci Domnul a trimis împotriva lor pe căpeteniile oştirii împăratului Asiriei, care au prins pe Manase şi l-au pus în lanţuri. L-au legat cu lanţuri de aramă şi l-au dus la Babilon.
Când a fost la strâmtorare, s-a rugat Domnului Dumnezeului lui şi s-a smerit adânc înaintea Dumnezeului părinţilor săi. I-a făcut rugăciuni ; şi Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a ascultat cererile şi l-a adus înapoi la Ierusalim în împărăţia lui. Şi Manase a cunoscut că Domnul este Dumnezeu”.
În pasajul următor este descrisă foarte succint domnia lui Amon (copilul lui Manase) care având un model greşit a avut şi un comportament greşit, dar neavând întoarcerea spre Dumnezeu a avut parte de un cu totul alt sfârşit :
„Amon avea douăzeci şi doi de ani când a ajuns împărat şi a domnit doi ani la Ierusalim. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său, Manase …
Şi nu s-a smerit înaintea Domnului, cum se smerise tatăl său, Manase, căci Amon s-a făcut din ce în ce mai vinovat. Slujitorii lui au uneltit împotriva lui şi l-au omorât în casa lui”. (II Cronici 33 : 21 – 24)
Smerirea, rugăciunea, pocăinţa / regretul, decizia de-a-L chema pe Isus în viaţa mea, ca Stăpân vor aduce binecuvântarea Lui Dumnezeu şi în viaţa mea … dar şi peste România ! Doamne ajută !
STUDII ASEMĂNĂTOARE :