3. Stăpânirea de sine
Cine i-a făcut deosebiţi pe Iosif şi pe Daniel ? Duhul Sfânt ! De ce erau deosebiţi de ceilalţi ? Deoarece ascultând de Duhul Sfânt au devenit „stăpâni pe sine” şi nu s-au compromis din punct de vedere spiritual, indiferent de testele prin care au trecut (sărăcia extremă şi dezonorarea sau dimpotrivă oferte extrem de tentante de care putea beneficia dacă-şi călca numai puţin pe conştiinţă).
Cumva, putem spune că în toate cele trei cazuri, omului zilei (împăratului de atunci) i s-a pus în faţă un lacăt închis a cărui cheie era la un om credincios …
În Proverbe 25 : 28 scrie că :
„Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri”.
Apostolul Pavel scria : „ … fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste, nu în aprinderea poftei, ca Neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu”. (I Tesaloniceni 4 : 4 – 5)
Există două aspecte ale vieţii la care omul credincios trebuie să le ştie şi să fie atent.
Creştinul sincer :
3.1. nu lasă să pătrundă orice în el,
3.2. nu lasă să iasă orice din el,
3.3. ÎL primeşte în viaţa lui pe Duhul Sfânt.
3.1. Creştinul adevărat nu lasă să pătrundă în el :
- mândria : „Păzeşte, de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine ! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari”. (Psalmul 19 : 13)
- nelegiuirea : „Întăreşte-mi paşii în cuvântul Tău şi nu lăsa nicio nelegiuire să stăpânească peste mine !” (Psalmul 119 : 133)
- pofta. Iov deşi avea o anumită vârstă, (să nu uităm că a avut zece copii la momentul rostirii acestor cuvinte) a spus : „Făcusem un legământ cu ochii mei şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare”. (Iov 31 : 1)
3.2. Credinciosul nu lasă să iasă orice din el :
- Iacov : „a aflat că-i necinstise pe fiica sa, Dina ; şi fiindcă fiii săi erau cu vitele la păşune, Iacov a tăcut până la întoarcerea lor”. (Geneza 34 : 5)
- Iosif. „După ce s-a spălat pe faţă, a ieşit din odaie ; şi, silindu-se să se stăpânească, a zis : „Aduceţi de mâncare !” (Geneza 43 : 31)
- David (în momentele în care Şimei îl blestema, deşi era împărat şi putea accepta cererea comandantului armatei pentru a aplica legea) totuşi : „ … a zis lui Abişai şi tuturor slujitorilor săi : „Iată că fiul meu, care a ieşit din trupul meu, vrea să-mi ia viaţa ; cu cât mai mult beniamitul acesta ! Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a zis. Poate că Domnul Se va uita la necazul meu şi-mi va face bine în locul blestemelor de azi.” (II Samuel 16 : 11 – 12)
Şi educaţia (buna creştere, moralitatea) pot ajuta la autocontrolul emoţiilor rele, dar este o cu totul altă situaţie. Despre Haman scrie că : „A ştiut totuşi să se stăpânească şi s-a dus acasă. Apoi a trimis să aducă pe prietenii săi şi pe nevasta sa, Zereş”. (Estera 5 : 10)
În Eclesiastul 10 : 4 scrie : „Când izbucneşte împotriva ta mânia celui ce stăpâneşte, nu-ţi părăsi locul, căci sângele rece te păzeşte de mari păcate”. Este evident că aici Solomon se referea la autocontrolul care însă are limitele lui.
Apostolul Pavel le-a scris creştinilor din Roma :
„Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti : după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră !”
Aceasta este realitatea : uneori aş vrea să fiu altfel, dar nu pot ? Aceasta este lupta fiecărui credincios sincer, iar la un moment dat va ajunge să se întrebe :
„O, nenorocitul de mine ! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte …?” (Romani 7 : 24)
Este momentul în care realizez că am nevoie de Cineva care să mă ajute să fiu diferit :
„Căci cine te face deosebit ? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit ? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit ?” (I Corinteni 4 : 7)
STUDII ASEMĂNĂTOARE :