N-ar fi murit fratele meu! [Ioan 11.21, 32]
„Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu !”… (Ioan 11 : 21)
Printre cei care ÎL urmează pe Domnul Isus există :
1.cei la care ţine Isus şi
2.cei / cel care ţine la Isus.
Lazăr intra în ambele categorii.
Momentul morţii oricărui om de pe pământ este stabilit dinainte de-a veni el pe pământ. Şiind acest adevăr trebuie să fiu gata (cu bagajele făcute), pregătit în orice moment pentru plecarea acasă.
Pentru această pregătire trebuie să am în minte trei adevăruri, (gândindu-mă că şi plecarea poate veni oricând) :
1. Domnul Isus este acolo unde (şi când) copilul Lui moare … în acel moment al plecării dincolo !
„Doamne, dacă ai fi fost aici …”. (Ioan 11 : 21, 32)
2. Toţi oamenii vor muri … dar unde ajung dincolo ?
„ … n-ar fi murit”.
3. Şi privilegiaţii Domnului Isus mor dar ajung în prezenţa Lui pentru veşnicie !
„ … n-ar fi murit fratele meu !”
Vom medita puţin asupra celor trei gânduri
I. Domnul Isus este acolo unde (şi când) copilul Lui moare … în acel moment al plecării dincolo !
Ambele surori ÎI spun Domnului Isus când ajunge în Betania :
„Doamne, dacă ai fi fost aici …”. (Ioan 11 : 21, 32)
Există vreun loc de pe pământ, unde Dumnezeu să nu fie ? Nu există aşa ceva, EL este Omniprezent. Isus era acolo în momentul plecării lui Lazăr … numai că Marta şi Maria nu L-au văzut şi nici EL nu le-a spus acest adevăr … când s-au întâlnit.
Dumnezeu este Atotprezent
În Psalmul 139 : 7 – 10, David se întreba retoric :
„Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta ? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo ; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo ; dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca”.
Cu atât mai mult îi este alături celui care I-a fost credincios mai ales în acel moment al despărţirii de lumea aceasta, când intră într-o altă viaţă !
II. Toţi oamenii vor muri … dar unde ajung dincolo ?
„ … n-ar fi murit”.
Omul ar vrea să fie nemuritor pe acest pământ. Nemurirea face parte din esenţa omului, numai că ea continuă odată cu plecarea dincolo … deoarece sfârşitul vine … oricât de mult şi-ar dori un om să rămână pe acest pământ şi să nu mai plece. Moartea (îngerul morţii) vine … dar ce urmează după plecare, unde-mi voi petrece veşnicia ?
În locul de chin va ajunge orice om care nu a vrut defel să ajungă în prezenţa Lui Dumnezeu, dar cel care vrea să ajungă în Cer trebuie să-şi facă rezervarea acelui loc, cerul fiind comparat cu o sală în care există un număr exact de locuri (Matei 22 : 10). „Pregăteşte-te să-L întâlneşti” …
Cu puţin timp în urmă am auzit cuvintele unui credincios care se întreba cum a reuşit Domnul Isus să-i convingă să se întoarcă înapoi pe cei pe care urma să-i învie (pe Lazăr / Ioan 11 : 43 – 44 ; pe fetiţa lui Iair / Marcu 5 : 41 – 42 ; pe fiul văduvei din Nain / Luca 7 : 14 – 15). De ce ?
Pentru că acolo este ceva ce nu se poate descrie … este ca şi cum abia apuci să iei câteva înghiţituri dintr-o mâncare foarte gustoasă şi eşti rugat să laşi totul acolo, să pleci având garanţia că te vei întoarce acolo …
Ieri am vorbit cu un cunoscut care a trecut printr-o perioadă de comă şi spunea ce i-a fost dat să vadă dincolo. Nu ar fi vrut să se mai întoarcă pe pământ … dar lucrarea lui de aici nu s-a sfârşit !
III. Şi privilegiaţii Domnului Isus mor dar ajung în prezenţa Lui pentru veşnicie
„Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr … Atunci Isus le-a spus pe faţă : „Lazăr a murit. Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi”. (Ioan 11 : 5, 14 – 15)
Conform Dicţionarului Scriban (1939) privilégiŭl provine din :
„lat. privilegium, d. privus, privat, și lex, légis, lege). Prerogativă, avantaj, favoare, drept personal pe care nu-l aŭ și alțiĭ și care e stabilit de uz orĭ acordat de suveran”.
Privilegiat de Dumnezeu este cel care are privilegiul (favoarea) de care se poate bucura oricine deoarece toţi oamenii au dreptul de-a se face copiii Lui Dumnezeu (a se vedea Ioan 1 : 12 – 13), dar nu toţi îl folosesc. Lazăr împreună cu Marta şi Maria au avut privilegiul de-a-L avea aproape de familia lor pe Domnul Isus.
„ … n-ar fi murit fratele meu !”
Mor chiar şi cei care sunt alături de Isus şi lângă care EL alege să fie ! Dar ei pleacă acasă … în Cer.
Moartea cuiva drag … plecarea celui drag din familie, este un moment greu chiar şi pentru cel credincios, dar este bine să se gândească (să gândesc) la cel care a plecat privind viaţa din punctul lui de vedere : „Oare el / ea nu şi-a dorit să plece cât mai curând ?”
Dacă el / ea şi-a dorit să plece în Cer, înseamnă că Dumnezeu i-a împlinit dorinţa, iar eu, dacă-l iubesc pe un om, ştiu ce cadou îi place şi-i cumpăr exact ce îi place lui nu ce îmi place mie.
Alaltăieri vorbeam cu un cunoscut care a fost sunat de un prieten la opt zile (cine mai ştie ce s-a întâmplat acum opt zile) după decesul tatălui lui, care l-a întrebat :
„Cum eşti ?” S-a gândit : „Ce întrebare mai este şi aceasta ? Cum aş putea să fiu ?” Tot el spunea că au trecut de la decesul tatălui lui câteva luni şi : „Lacrimile mamei mele nu s-au uscat” …
Doar cei care au trecut prin aşa ceva ştiu ce înseamnă durerea din suflet. Nopţile în care te culci foarte târziu …
Ce este greu de înţeles pentru cel care are un deces în familie ? Lipsa de empatie a cunoscuţilor … În asemenea momente, omul care are un deces în familie nu are nevoie de multe vorbe spuse doar să fie spuse, ci el are nevoie doar să vadă că cineva este alături de el şi să-l ajute în mod practic fără a-l mai întreba :
„Ai nevoie de ceva ?” Dacă vrei să ajuţi (din punct de vedere spiritual sau chiar şi material), fă acest lucru fără a mai pune întrebări, deoarece un om credincios chiar dacă ar avea vreo nevoie nu o va spune …
În loc de încheiere
Şi eu voi pleca … şi ştiu că în acel moment, Isus va fi alături de mine odată cu intrarea în viaţa de dincolo. Şi tu vei pleca de pe pământ. Dacă nu ai această siguranţă a întâlnirii cu Isus şi-a ajungerii În Cer, spune-I Domnului Isus : Vino te rog şi în viaţa mea !