Nimic, Psalmul 23.1

Florin

Nu fă din punctul tău de vedere un etalon pentru cei din jurul tău

„Domnul este păstorul meu : nu voi duce lipsă de nimic”. (Psalmul 23 : 1)

Pornind de la un cuvânt (nimic) vom observa, că acelaşi cuvânt, sau aceeaşi realitate este perceput/ă, în mod diferit de oamenii diferiţi care citesc acelaşi cuvânt sau au parte de aceeaşi întâmplare / experienţă.

Noi oamenii, suntem deosebiţi unul de altul atât în felul în care gândim cât şi în trăirea cu Domnul, (în cunoaşterea Lui), de aceea contează foarte mult să fim îngăduitori în relaţiile interpersonale !

I. Acelaşi cuvânt … oameni cu minţi diferite

Contează foarte mult ce înţeleg prin nimic ! Dar pătrunderea sensului acestui cuvânt, diferă de la om la om, fiind dată şi de vârstă :

  • „Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil ; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc”. (I Corinteni 13 : 11)

„Fraţilor, nu fiţi copii la minte ; ci la răutate fiţi prunci; iar la minte fiţi oameni mari”. (I Corinteni 14 : 20 )

Prin nimic :

  • copilul înţelege (vede în psalm în special „păşunile verzi”) : bomboane, dulciuri, jucării, iubire în familie etc.
  • tânărul se gândeşte poate la o fată cu care vrea să se căsătorească, la un loc de muncă cu un salar bun, la o casă, la o maşină etc.
  • omul matur în nimic vede tot ceea ce este necesar pentru dezvoltarea lui personală, (creşterea / maturizarea spirituală) şi anume :
    • necazul / valea umbrei morţii (v. 4),
    • diciplinarea / toiagul şi nuiaua (v. 4), probleme cu oamenii / potrivnicii / duşmanii (v. 5) pe care nu el şi i-a făcut, ci ei au ales să-l duşmănească …

II. Acelaşi om … realităţi diferite

„El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă … Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii … voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele”. (Psalmul 23 : 2, 4, 7)

În acelaşi timp în care, pe de-o parte credinciosul nu iese din Templul Domnului niciodată, (voi locui, spune David adică, din punct de vedere spiritual trăieşte tot în prezenţa Lui Dumnezeu), şi totuşi din punct de vedere fizic, el are de trecut prin multe ! 

Ceea ce este interesant este că în noi, cumva avem şi un copil şi un bătrân. Pot avea vârsta de 50 de ani şi să fiu întors la Dumnezu de 5 ani. Omul vrea bomboanele, (vindecarea trupului de exemplu), iar copilul din mine, (omul nou) vrea ca voia Lui Dumnezeu să se facă.

Un astfel de exemplu, Îl avem şi în viaţa Domnului Isus. În Ghetsimani, Isus Şi-a dorit viaţa, îndepărtarea paharului … şi totuşi a murit. Dar, spre surpiza noastră, în cartea Evrei 5 : 7 găsim scris :

„El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui … ”.

Dorinţa duhului a fost ascultată, (Îşi dorea să se facă voia Lui Dumnezeu), dar dorinţa firească (în fond era tânăr, avea doar ceva peste 30 de ani), nu a fost ascultată.

III. Aceeaşi realitate … interpretări diferite

Trăim aceeaşi viaţă, aceleaşi zile, dar trecem prin viaţă cu minţi diferite, cu o cunoaştere a Lui Dumnezeu, care este diferită de la om la om.

Să luăm spre exemplificare o situaţie din viaţă, pentru a vedea cât de diferit înţeleg aceleaşi lucruri, oamenii şi cum vede aceeaşi situaţie, Domnul Isus.

„În vremea aceea au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
„Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au păţit astfel ? Eu vă spun : nu ; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.

Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim ? Eu vă spun : nu ; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel”. (Luca 13 : 1 – 5)

Cei ucişi de către un om nedrept şi cei peste care a căzut turnul. Primii poate voiau sfinţirea şi Dumnezeu nu i-a scăpat. Măcar după aceea să-l fi pedepsit bine (să-i fi trimis foc din cer lui Pilat). Dacă Dumnezeu ar fi făcut aşa, poate că Pilat nu ar mai fi avut ocazia să facă rău şi altora, inclusiv Domnului Isus.

Poate spunem noi : Nu este drept ca cel bun să moară deşi îşi doreşte mântuirea, iar cel rău să nu păţească nimic pentru răul făcut.

Dar să ne punem o întrebare :

– „Unde ajunge un om mântuit, după ce moare ?”
– „Cu Dumnezeu, în Cer”.

Şi-atunci oare, chiar atât de rău este ceea ce li s-a întâmplat ? Dar, în împrejurarea de atunci, Domnul Isus nu face o hermeneutică a textului de acolo, nu le tâlcuieşte substratul lucrărilor lui Dumnezeu şi nu le explică :

  • ce s-a ales de galileeni. În fond ei erau ajunşi la Ierusalim, deoarece au ascultat de Cuvântul Lui Dumnezeu. În Exodul 23 : 17 era poruncit ca : „De trei ori pe an toată partea bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeu”.
  • Domnul Isus, nu le spune nici ce stări sufleteşti negative, (de ce apăsări spirituale) are parte un criminal etc.

Domnul Isus îi face să-şi îndrepte privirea înspre ei şi le dă de înţeles : „Spre interiorul tău trebuie să priveşti, nu-ţi lăsa atenţia distrasă de la mântuirea sufletului tău, cu ceea ce i se întâmplă altuia.

Dacă este să fii drept, ar trebui să fii preocupat de toţi oamenii de pe pământ, nu doar de cei din zona ta … dar fiind şapte miliarde de oameni pe pământ, nici măcar nu te poţi ocupa de problemele tuturor, aşa că ocupă-te de tine, de pocăinţa ta”.

Ce pot să învăţ ?

  • În viaţă caut să nu mă fac etalon de credinţă, pentru altul.
  • Chiar dacă uneori anumite situaţii din viaţă mi se par a fi foarte nedrepte, Dumnezeu este Drept !
  • Decid să fiu îngăduitor !

STUDII ASEMĂNĂZOARE :