Nebunul, (gr. aphrōn). Conform Dex, nebun este un : „1. (Om) care suferă de o boală mintală ; alienat, dement. 2. (Om) lipsit de judecată dreaptă, de rațiune ; (om) nesocotit, necugetat, nechibzuit”. Ne- + bun.
Din punct de vedere Biblic, nebun este cel care nu vrea să ştie pe ce lume trăieşte ! Poate fi deştept, nu şi înţelept. Consideră că este real numai ceea ce vede, fără a lua în considerare, că viaţa într-o zi se va termina … fie că el vrea, sau nu vrea, fie că ştie şi crede în nemurirea sufletului, fie că nu crede ; fie că este convins de existenţa lui Dumnezeu, fie că o neagă.Din punct de vedere moral, noi Îi suntem datori pentru viaţa pe care ne-a dat-o, pentru trupul pe care ni l-a pus la dispoziţie, pentru pământul pe care locuim. Şi chiar dacă nu credem că toate acestea sunt daruri de la Dumnezeu, se pun trei întrebări, în privinţa utilităţilor de care ne folosim :
-
Unde şi cui i-ai plătit factura, pentru aerul consumat ?
-
Unde şi cui i-ai plătit factura, pentru ploaia de care ai beneficiat, până azi ?
-
Unde şi cui i-ai plătit factura, pentru căldura şi lumina soarelui, precum şi pentru iluminatul de noapte, de care te bucuri din partea lunii ?
În limba greacă este folosit cuvântul : „aphrōn” („fără înţelegere, lipsit de raţiune”, este format din : a + phren, literal “fără înţelegere”).
Acest cuvânt este folosit în Noul Testament de patru ori :
- Luca 12 : 20 „Dar Dumnezeu i-a zis : „Nebunule ! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul ; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi ?” Din punctul de vedere al Lui Dumnezeu, numai un nebun, nu are grijă de sufletul lui, pentru a fi pregătit oricând pentru momentul decesului !
- I Corinteni 15 : 35 – 36 „Dar va zice cineva : „Cum învie morţii ? Şi cu ce trup se vor întoarce ?” Nebun ce eşti ! Ce semeni tu nu învie, dacă nu moare mai întâi”. Semănatul şi seceratul, au partea vizibilă a operaţiunilor, ceea ce se pune în pământ şi ce răasare, dar există o parte ascunsă, ceea ce se petrece sub pământ ! După îngropare …
- II Corinteni 12 : 6 „Chiar dacă aş vrea să mă laud, n-aş fi nebun, căci aş spune adevărul ; dar mă feresc, ca să n-aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine sau ce aude de la mine”. Nebunul are darul laudei nemeritate … pentru merite asumate persnal … pe nedrept !
- II Corinteni 12 : 11 „Am ajuns nebun : voi m-aţi silit. Dar voi trebuia să mă lăudaţi ; căci, măcar că nu sunt nimic, totuşi cu nimic n-am fost mai prejos de aceşti apostoli aşa de minunaţi”.
Aphrona este folosit de două ori, (în acelaşi verset) :
II Corinteni 11 : 16 „Iarăşi spun : să nu mă creadă nimeni nebun. Sau altminteri, suferiţi-mă măcar ca nebun, ca să mă laud şi eu puţintel”.
Aphrones este folosit de două ori :
- Luca 11 : 38 – 41 „Fariseul a văzut cu mirare că Isus nu Se spălase înainte de prânz. Dar Domnul i-a zis : „Voi, fariseii, curăţaţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de jefuire şi de răutate. Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară n-a făcut şi pe cea dinăuntru ? Daţi mai bine milostenie din lucrurile dinăuntru, şi atunci toate vă vor fi curate”.
- Efeseni 5 : 17 „De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului”.
Aphronōn este folosit de trei ori :
- Romani 2 : 20 „ … povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului …”.
- II Corinteni 11 : 19 „Doar voi suferiţi cu plăcere pe nebuni, voi, care sunteţi înţelepţi!”.
- I Petru 2 : 15 „Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti”. (lit. „pentru a pune la tăcere bărbaţii nebuni şi ignoranţi”).