„Pe vremea judecătorilor, a fost o foamete în ţară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevasta sa şi cu cei doi fii ai lui, să locuiască pentru o vreme în ţara Moabului.
Numele omului aceluia era Elimelec, numele nevestei lui era Naomi, şi cei doi fii ai lui se numeau Mahlon şi Chilion : erau efratiţi, din Betleemul lui Iuda. Ajungând în ţara Moabului, şi-au aşezat locuinţa acolo.
Elimelec, bărbatul Naomei, a murit, şi ea a rămas cu cei doi fii ai ei. Ei şi-au luat neveste moabite. Una se numea Orpa, şi cealaltă Rut, şi au locuit acolo aproape zece ani. Mahlon şi Chilion au murit şi ei amândoi, şi Naomi a rămas fără cei doi fii ai ei şi fără bărbat. Apoi s-a sculat, ea şi nurorile ei, ca să se întoarcă în ţara ei din ţara Moabului, căci aflase în ţara Moabului că Domnul cercetase pe poporul Său şi-i dăduse pâine.
Ea a ieşit din locul în care locuia însoţită de cele două nurori ale ei şi a pornit ca să se întoarcă în ţara lui Iuda. Naomi a zis atunci celor două nurori ale ei: „Duceţi-vă şi întoarceţi-vă fiecare la casa mamei ei ! Domnul să Se îndure de voi, cum v-aţi îndurat şi voi de cei ce au murit şi de mine ! Să vă dea Domnul să găsiţi odihnă fiecare în casa unui bărbat !” Şi le-a sărutat.
Ele au ridicat glasul şi au plâns ; şi i-au zis : „Nu ; noi vom merge cu tine la poporul tău.” Naomi a zis : „Întoarceţi-vă, fiicele mele ! Pentru ce să veniţi voi cu mine ? Mai am eu oare fii în pântecele meu, ca să poată fi bărbaţii voştri ? Întoarceţi-vă, fiicele mele, şi duceţi-vă! Eu sunt prea bătrână ca să mă mărit din nou. Şi chiar dacă aş zice că trag nădejde ; chiar dacă în noaptea aceasta aş fi cu un bărbat şi aş naşte fii, aţi mai aştepta voi până să se facă mari şi aţi vrea voi să nu vă măritaţi din pricina lor ? Nu, fiicele mele ! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului s-a întins împotriva mea.”
Şi ele au ridicat glasul şi iarăşi au plâns. Orpa a sărutat pe soacra sa şi a plecat, dar Rut s-a ţinut de ea. Naomi a zis către Rut : „Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei şi la dumnezeii ei ; întoarce-te şi tu după cumnata ta.” Rut a răspuns : „Nu sta de mine să te las şi să mă întorc de la tine ! Încotro vei merge tu, voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu ; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu ; unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea !”
Naomi, văzând-o hotărâtă să meargă cu ea, n-a mai stăruit. Au călătorit împreună până ce au ajuns la Betleem. Şi când au intrat în Betleem, toată cetatea s-a pus în mişcare din pricina lor, şi femeile ziceau : „Naomi este aceasta ?” Ea le-a zis :
„Nu-mi mai ziceţi Naomi ; ziceţi-mi Mara căci Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune. La plecare eram în belşug, şi acum Domnul mă aduce înapoi cu mâinile goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi, când Domnul S-a rostit împotriva mea, şi Cel Atotputernic m-a întristat ?”
Astfel s-au întors din ţara Moabului Naomi şi nora sa Rut, moabita. Au ajuns la Betleem la începutul seceratului orzului.” (Rut 1 : 1 – 22).
Există alegeri care ţin de noi şi-alegeri care nu ţin de noi, ci de autoritatea care este deasupra noastră, (decizia plecării din ţară nu i-a aparţinut lui Naomi ci lui Elimelec). Există alegeri bune şi-alegeri rele, care aduc consecinţele lor asupra noastră. Ce să fac atunci când toate merg pe dos, când am pierdut ce am iubit ? Mă întorc la vechiul mod de a trăi, supărat pe Dumnezeu, pentru că lucrurile n-au mers conform planului meu, sau merg înainte ?
Copiez modelul comportamental al celorlaţi, (de tip Naomi de exemplu), sau îmi iau un alt model, care poate aduce aceleaşi căderi, urmate de aceleaşi decizii de dare înapoi, (de tip Orpa de exemplu), sau merg înainte spre ceva nou, (modelul comportamental de tip Rut, care nu se uită la lucrurile care se văd, ci la lucrurile care nu se văd – a se vedea II Corinteni 5 : 6 – 7 unde apostolul Pavel scria : „Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere ; căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul – pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere”), numai pentru a mă apropia de Dumnezeu, pe care trebuie să recunosc că nu prea-L cunosc. EL poate că este Dumnezeul celor din familia mea, dar nu este şi Dumnezeul meu !
Când Dumnezeu intervine în viaţa mea cu o schimbare, nu întotdeauna îmi şi vorbeşte, prin cuvinte, cum a făcut când şi-a chemat ucenicii să facă o schimbare în viaţa lor, („Pe când trecea pe lângă Marea Galileii, Isus a văzut doi fraţi : pe Simon, zis Petru, şi pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare ; căci erau pescari. El le-a zis : „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.” Matei 4 : 18 – 19), ci poate fi ca şi la Naomi, se întâmplă ceva, iar de mine depinde doar ce aleg să fac mai departe. Să mă plâng, să-L învinovăţesc, este modul S.T.A.S., care este omenesc, firesc şi tocmai prin aceasta are şi ceva demonic în el …
Dumnezeu vine cu întrebări, evaluarea şi răspunsul sunt personale : -„Unde te găseşti, din punct de vedere spiritual, după ce ai mâncat de unde nu ai voie ?” Sau : -„Nu cumva ai mâncat ceva interzis ?” -„Femeia pe care mi-ai dat-o, ea mi-a dat !” Adică : -„Tu mi-ai dat-o, ea mi-a dat … eu doar am primit ceea ce mi s-a dat … nu am nicio vină, dacă ceva a ieşit rău”. Blocarea în trecut sau refugiul în găsirea vinovatului, nu rezolvă situaţia. Naomi rămâne tot fără soţ şi fără copii şi caută singurătatea … să scape şi de nurori !
Intervenţiile Lui Dumnezeu, trebuie să le recunosc în viaţa mea. Trebuie ca şi creştin să-L recunosc în toate căile mele ! Poate nu am nicio vină, pentru ce s-a întâmplat, ci pur şi simplu aşa trebuia să fie, pentru a I se îndeplini planul, alcătuit în Sine Însuşi din veşnicii !
Viitorul ţine şi de alegeri, dar uneori, concluziile de cât de bine sau cât de rău am procedat la un anumit moment dat din viaţa mea, trebuie să le las pentru mai târziu. Domnul Isus îi spune lui Petru doar atât : „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.” (Ioan 13 : 7) … cândva. Este evident că Domnul Isus putea să îi dea lui Petru şi anumite explicaţii, pentru a îl lămuri, dar Domnul Isus nu a făcut / face acest lucru !
Când Domnul îi cheamă pe Andrei, Petru, Iacov şi Ioan, sau Levi, ei lasă totul şi pleacă după EL. Au făcut în mod conştient o alegere, iar peste ani (probabil), Petru spune : „Noi am lăsat totul şi Te-am urmat”.
Au lăsat meseria, profitul pe care l-ar fi putut obţine după pescuirea minunată, de exemplu … (în Luca 5 : 11 scrie : „Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul şi au mers după El”), pentru a-L cunoaşte pe Isus şi puterea Lui. Era un moment unic … Isus era acolo şi avea să mai fie doar câţiva ani !
Ucenicii învăţau despre independenţa faţă de portofel, de un venit sigur aşa că au renunţat la bani pentru a fi cu EL. În situaţia de atunci, nu se putea şi cu Isus şi cu banii. Iuda a încercat totuşi acest amestec de voia lui Dumnezeu cu voia lui şi nu a mers. Iubirea de bani pe care şi-a întreţinut-o, i-a dictat deciziile pe care le-a luat şi aceasta l-a dus la pierzarea veşnică.
Cine este Banul ? Mamona … când lucrăm cu bani, lucrăm cu Mamona ! Poate părea dur dar este o realitate. Nu este uşor să faci renunţări, să-ţi impui un anumit nivel de trai care este mai jos decât al celorlalţi, doar pentru a avea suficient timp de stat / umblat cu Isus ! Una este să decizi să trăieşti ca Maria, alta este alegerea de tip Marta şi cu totul alta este tipul de viaţă Iuda Iscariotenul, modelul unui tip comportamental de compromis de tipul „şi Isus şi banii”.
În Iov 5 : 18 scrie că : „El face rana şi tot El o leagă; El răneşte, şi mâna Lui tămăduieşte.” Situaţiile din viaţă, care sunt neprevăzute de noi, fac parte din planul lui Dumnezeu … pentru binecuvântarea noastră ! Este evident că Elimelec nu a plecat din Israel pentru a avea o viaţă mai grea, ci el a plecat pentru a obţine un nivel de trai mai ridicat !
Dar, acestea sunt ingredientele din care se face un viitor frumos : plecarea într-o ţară străină, sărăcirea de tot, pierderea familiei, care poate fi fizică sau doar la nivelul sufletului, datorită îndepărtării fizice de ţara natală. Naomi spunea : „Cel Atotputernic m-a întristat” (Rut 1 : 21), după ce mai devreme spusese : „Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune” (Rut 1 : 20).
În Biblie scrie clar că : „prin întristarea feţei inima se face mai bună”, (Ecles. 7 : 3) şi aceasta este o binecuvântare. Dacă inima mea este la Dumnezeu, va fi protejată, şi voi şti că totul este sub controlul Lui aşa că aleg să nu privesc spre situaţia de ieri sau de azi, oricât de mult negru ar exista în fotografia vieţii cu care am rămas în minte !
Cei ce-L recunosc pe Dumnezeu în toate căile lor, ÎI vor accepta voia şi vor merge mai departe ! Ei vor avea surpriza să vadă că practic EL are binecuvântările Lui, care îi aşteaptă după colţ, în intersecţiile vieţii prin care au de trecut. Pentru cele două femei, exista un Boaz, o altă viaţă, un alt nivel de trai, iar cartea Rut se termină cu o nouă viaţă, (cu Obed), care avea să fie urmată de-un viitor luminos. Avea să se nască în familia lor, al doilea împărat al ţării, David … şi cândva tot în familia lor avea să vină prin Întrupare, Domnul Isus !
Ce trebuie să fac atunci când trecutul este negru şi se pare că totul este şi din cauza mea ? Să ştiu că Dumnezeu m-a ajutat să accept şi deciziile greşite, luate de alţii şi aşa trebuia să fie pentru a mă întâlni cu Rut, de care era nevoie în puzzle-ul lui Dumnezeu. Ea era piesa care completa puzzle-ul vieţii Naomei !
În viaţă mai ales în momentele dificile, Dumnezeu ne dă alături pe cineva care este optimist având şi un caracter puternic care ne duce spre mai departe ! Iar pentru cei care nu au un asemenea om trebuie să ştie că exact acest lucru îl face Duhul Sfânt !
Prin puterea Lui, totul se rezolvă, norii trec şi-apare soarele ! Foarte frumos este descris acest lucru în cartea Iov : „Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vânt şi-l va curăţa … ” (Iov 37 : 21). Spiritualizat, (sau tradus într-un limbaj simplu), acest verset sună aşa :
Acum, eu prin firea mea pământească, (cu capacitatea omenească), nu văd nicio ieşire, din necazurile cu care mă confrunt, dar această ieşire din necaz există ! Problemele sunt foarte complicate, (norii), aşa că nu văd cum Isus, (Soarele Neprihănirii), ar mai putea să intervină în viaţa mea, dar Duhul Sfânt, (care este comparat cu un vânt), mă va face să văd situaţia prin ochii Lui Dumnezeu şi tot EL va rezolva şi problemele, iar lumina Lui va inunda şi viaţa mea … iar când va veni vremea pentru aceasta, toate lucrurile vor arăta altfel şi toate vor şi fi altfel !
Să nu uităm promisiunea spusă de Dumnezeu : „Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui ; veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd.” (Maleahi 4 : 2). De ce vine şi vremea Soarelui ? „ … datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime … ” (Luca 1 : 78 ). Cine este Soarele ? Isus !