„Scumpă [yā·qār] este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de EL”. (Psalmul 116 : 15). De ce este aşa de preţioasă moartea unui credincios, pentru Dumnezeu ? Pentru că prin moarte, omul se întâlneşte cu Dumnezeu !
În ebr. yā·qār înseamnă : preţios, rar, splendid, cu greutate, (în trad. NASB : costisitoare). Acest cuvânt este folosit în Biblie, având câteva sensuri :
I. Preţios :
-scump, costisitor, este folosit în :
- I Împ. 7 : 9 – 11 : „Pentru toate aceste clădiri a întrebuinţat pietre minunate, cioplite după măsură, ferestruite cu ferăstrăul, înăuntru şi în afară ; şi aceasta din temelii până la streaşină, şi afară până la curtea cea mare. Temeliile erau de pietre foarte de preţ şi mari, pietre de zece coţi şi pietre de opt coţi. Deasupra erau iarăşi pietre foarte de preţ, tăiate după măsură, şi lemn de cedru”.
- Isaia 28 : 16 : „ … de aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă”.
- Proverbe 12 : 27 : „Leneşul nu-şi frige vânatul, dar comoara de preţ a unui om este munca”.
– de mare însemnătate :
- Proverbe 3 : 15. Înţelepciunea „ … este mai de preţ decât mărgăritarele, şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea”, precum şi în Ps. 116 : 15.
– bijuterii, odoare, podoabe :
- „A luat cununa de pe capul împăratului ei, care cântărea un talant de aur şi era împodobită cu pietre scumpe. Au pus-o pe capul lui David, care a luat o foarte mare pradă din cetate” (II Samuel 12 : 30). „Împărăteasa din Seba a auzit de faima lui Solomon şi a venit la Ierusalim ca să-l încerce prin întrebări grele. Ea avea un alai foarte mare şi cămile încărcate cu mirodenii, aur mult de tot şi pietre scumpe. S-a dus la Solomon şi i-a spus tot ce avea pe inimă … Ea a dat împăratului o sută douăzeci de talanţi de aur, foarte multe mirodenii şi pietre scumpe … Slujitorii lui Hiram şi slujitorii lui Solomon, care au adus aur din Ofir, au adus şi lemn mirositor şi pietre scumpe.” (II Cronici 9 : 1, 9, 10).
II. Raritate :
- „Tânărul Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvântul Domnului era rar în vremea aceea, şi vedeniile nu erau dese” (I Samuel 3 : 1).
- „Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat şi mai scumpi decât aurul din Ofir” (Isaia 13 : 12).
III. Glorios, splendid, luminos :
- Iov 31 : 26 : „ … dacă am privit soarele când strălucea, luna când înainta măreaţă … ”.
- Ps. 37 : 20 : „ … cele mai frumoase păşuni … ”.
IV. Serios, valoros, concludent (despre un motiv), grav (important), greu (la cântar) :
- „În ziua aceea, nu va mai fi lumină; stelele strălucitoare se vor ascunde.” (Zaharia 14 : 6). Un verset care sintetizează versetul din Ps. 116 : 15 este scris în Numeri 23 : 10, unde Balaam spunea ce îşi dorea : „Cine poate să numere pulberea lui Iacov şi să spună numărul unui sfert din Israel ? O, de aş muri de moartea celor neprihăniţi, şi sfârşitul meu să fie ca al lor !”
Moartea conform DEX, înseamnă : „Încetare a vieții, oprire a tuturor funcțiilor vitale, sfârșitul vieții; răposare; deces”. De fapt, oamenii confundă efectul cu cauza. În Biblie, moartea este o persoană, iar efectul lucrării ei este decesul fizic. În Apocalipsa 6 : 8, Ioan descrie ce a văzut :
„M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce stătea pe el se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pământului”. În Iov 4 : 21 este scris cum se face această plecare : „Li se taie firul vieţii : mor şi tot n-au căpătat înţelepciunea !”
Adevăruri despre moarte
1. Toţi oamenii mor. Dumnezeu întreba prin Etan : „Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din Locuinţa morţilor ? – (Oprire)”. (Psalmi 89 : 48). Moartea a intrat în lume prin păcat. Apostolul Pavel scria în Romani 5 : 12 : „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit …”.
Tot printr-o moarte însă … a intrat şi viaţa : „Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui”. (Romani 5 : 10).
2. Are o vreme exactă. În Eclesiastul 3 : 2 este scris că : „Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei ; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei”.
3. Nu ţine de vârsta fizică, termenul de ceată se referă la grupul celor care pleacă la un anumit moment dat la Dumnezeu : „Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărăteşti, a nimicit pe copii pe uliţă, şi pe tineri, în pieţe” (Ieremia 9 : 21 ).
4. Durata vieţii poate fi scurtată sau prelungită. Răutatea menţinută poate duce la scurtarea vieţii.
Pentru un om care alege să nu I Se supună lui Dumnezeu :
- „ … plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru”.” (Romani 6 : 23). Poate de aceea Eclesiastul scria : „Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte : pentru ce vrei să mori înainte de vreme ?” (Eclesiastul 7 : 17 ).
- Opusul acestei realităţi, constă în prelungirea vieţii şi a calităţii ei. În Efeseni 6 : 1 – 3, sunt redate cuvintele apostolului Pavel, care le spunea celor din Efes, ceva ce era o promisiune, făcută iniţial pentru poporul evreu : „Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă – „ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ.”
- În Iov 36 : 6 – 14 este scris despre Dumnezeu că : „El nu lasă pe cel rău să trăiască şi face dreptate celui nenorocit. Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană şi-i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşază pentru totdeauna ca să domnească. Se întâmplă să cadă în lanţuri şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii ? Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mândria lor. Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire.
Dacă ascultă şi se supun, îşi sfârşesc zilele în fericire şi anii în bucurie. Dacă n-ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor. Nelegiuiţii se mânie, nu strigă către Dumnezeu când îi înlănţuie ; îşi pierd viaţa în tinereţe, mor ca cei desfrânaţi”.
5. Pentru moarte, nu contează nici studiile sau capacitatea intelectuală, nici statutul social, (dacă omul este bogat sau sărac) : „Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul. Da, îl vor vedea : căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier şi lasă altora avuţiile lor”. (Psalmi 49 : 9 – 10).
6. Prin moarte se produce despărţirea fizică de ceilalţi oameni : Rut îi spunea soacrei ei Naomi : „ … unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea !” (Rut 1 : 17).
7. Moartea finală sau viaţa veşnică depind de alegerea omului : Deuteronomul 30 : 15 „Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul”… În versetul 19, Moise spunea : „Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta … ”.
Apostolul Ioan scrie, (în capitolul 8 : 52) : „Acum”, I-au zis iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam a murit, prorocii, de asemenea, au murit, şi Tu zici: „Dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.” În I Ioan 5 : 13, avem redate cuvintele apostolului Ioan : „V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu aveţi viaţa veşnică”.
În II Tesaloniceni 1 : 8 – 9 scrie despre Domnul Isus că va reveni : „ … să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui … ”.
Prin Ezechiel, Dumnezeu spunea, (în capitolul 18 : 32) : „Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceţi-vă, dar, la Dumnezeu şi veţi trăi.”
Şi pentru Cer, creştinii au promisiuni deosebite.
- În Apocalipsa 21 : 4 este scris că : „El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” De ce ? Mântuitorul nostru Hristos Isus : „ … a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie”. (II Timotei 1 : 10).
- Dar moartea nu este totul ! Apostolul Pavel scria : „Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă”. (I Corinteni 15 : 54). „Şi, după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos … ”. (I Corinteni 15 : 22).
- Pentru creştin, moartea este un somn ! În Ioan 11 : 11 – 13 scrie : „După aceste vorbe, le-a zis : „Lazăr, prietenul nostru, doarme ; dar Mă duc să-l trezesc din somn.” Ucenicii I-au zis : „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.” Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn”.
Apostolul Ioan scria : „Şi am auzit un glas din cer care zicea : „Scrie : Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul !” „Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează !” (Apocalipsa 14 : 13).