Mai de mult, un cunoscut mi-a povestit ce i s-a întâmplat unui coleg de-al lui, care lucra pe T.I.R.
În Italia, la un moment dat a greşit drumul şi a intrat într-o zonă cu străduţe înguste şi a ajuns într-un loc, în care nu s-a mai putut întoarce.
A fost chemat un elicopter, care a întors T.I.R.-ul în aer. Dar această operaţie a costat aproximativ 6.000 de euro.
Problema a fost rezolvată, iar omul s-a putut întoarce pe drumul cel bun, de la care a deviat.
Cât trăieşte omul are posibilitatea întoarcerii la Dumnezeu. Temenul Biblic pentru întoarcere este pocăinţa, care are un moment precis, dar durează toată viaţa, din cauză că facem alegeri greşite şi trebuie să revenim la Calea spre Cer !
Momentul iniţial este cel în care omul, ca şi şoferul … realizează că merge spre nicăeri, că a deviat de la Calea lui Dumnezeu şi hotărăşte să se întoarcă la Domnul Isus … ce putem învăţa despre Drumul cu sens unic ?
Conform legii, pe străzile cu sens unic :
- este interzis să întoarceţi autovehiculul ;
- oprirea sau staţionarea voluntară a vehiculelor este permisă şi pe partea stângă …
- ieşirea cu spatele de pe orice fel de stradă este interzisă.
Cele trei adevăruri pot fi aplicate plecării de pe pământ
1. Întoarcerea este imposibilă !
Lui David, Dumnezeu îi vorbeşte prin ceea ce i se întâmplă, după ce cade în păcat. Când a sosit momentul plecării, omul pleacă indiferent de rugăciuni sau posturile intense pe care omul le ţine pentru a-L îndupleca pe Dumnezeu să-ŞI schimbe hotărârea. Şi dacă a murit un copil nou-născut, cu cât mai mult poate deceda un om mai în vârstă ? Pentru păcatul înfăptuit conform Legii, David ar fi trebuit să moară !
Este foarte important să vedem ce a făcut David, după ce a aflat despre decesul copilului : „Atunci David s-a sculat de la pământ. S-a spălat, s-a uns şi şi-a schimbat hainele ; apoi s-a dus în Casa Domnului şi s-a închinat. Întorcându-se acasă, a cerut să i se dea să mănânce şi a mâncat. Slujitorii lui i-au zis : „Ce înseamnă ceea ce faci ? Când trăia copilul, posteai şi plângeai ; şi acum, când a murit copilul, te scoli şi mănânci !” El a răspuns : „Când trăia copilul, posteam şi plângeam, căci ziceam :
„Cine ştie dacă nu Se va îndura Domnul de mine şi dacă nu va trăi copilul ?” Acum, când a murit, pentru ce să mai postesc ? Pot să-l întorc în viaţă ? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine.” (II Samuel 12 : 20 – 23).
De dincolo nu se mai poate întoarce nimeni. În Luca 16 : 27 – 28 „Bogatul a zis: „Rogu-te, dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu ; căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.” Bogatul credea că este posibilă învierea cuiva care a fost decedat şi întoarcerea lui pe pământ, doar pentru a povesti celor de aici ce este dincolo !
Singurul care s-a întors de dincolo, a fost Isus … Dădătorul legii este Singurul care o poate abroga, iar lucrul acesta a fost făcut pentru o perioadă precis delimitată ! „După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 1 : 3).
2. Viaţa cu Isus, nu este o viaţă făcută numai din restricţii !
Este o viaţă în care ai multe libertăţi şi poţi decide tot timpul, dacă vrei să faci ce ţi se cere la un moment dat, sau dacă nu vrei să-L asculţi pe Dumnezeu !
În Biblie scrie despre :
„Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta : o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor.” (Romani 11 : 25).
Posibilităţile de cazare ale Cerului sunt nelimitate, dar este pus un termen limită, pentru ca omul să-şi facă ordine în priorităţi.
Dacă pentru el, Isus are valoare, va face exact ce i se spune, pentru a ajunge acolo unde este şi Isus. Dacă omul are alte priorităţi pe primul plan, alţii pot ajunge în Cer înaintea lui, fiindcă acolo rezervarea se face de pe pământ, după principiul primul venit, primul servit. Nu se merge pe relaţii, cunoştinţe etc. Este foarte probabil ca acolo să nici nu se ştie de aşa ceva !
Viteza de accedere aduce şi siguranţa găsirii unui loc, iar dacă avem în vedere faptul că oferta este limitată, precum şi faptul că lista s-a deschis acum aproape două mii de ani, este firesc să luăm în serios cuvitele Domnului Isus : „Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea” (Matei 11 : 12).
La un moment dat, la amvon era Domnul Isus. EL predica exact despre acest subiect, iar Luca scrie că :
„Fariseii, care erau iubitori de bani [a se citi zgârciţi de bani, nu zgârciţi de frig, deşi banii au proprietatea de-a zgârci / mici / micşora omul, mai mult decât o face frigul], ascultau şi ei toate lucrurile acestea şi îşi băteau joc de El.
Isus le-a zis : „Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile ; pentru că ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan ; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte ; şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.
Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege. Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei preacurveşte.” (Luca 16 : 14 – 18).
Care erau problemele lor ? Banii şi femeile, acestea erau rezultatele radiografiei interioare a inimii pe care le-o face Domnul Isus, unor oameni care afişau neprihănirea. La ei pocăinţa era vizibilă, oricine îşi putea da seama cât erau eu de pocăiţi, totul era la vedere : şi milostenia şi rugăciunea şi postul, cum ar fi astăzi oamenii religioşi şi morali care însă nu au treabă cu Isus.
De EL nici să nu audă … ei au o mică problemă … Isus este singurul care face rezervările în Cer. Nu te pui bine cu EL, nu ai şanse de Cer ! În context, Domnul Isus le-a spus foarte clar ce trebuiau să facă : „pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice.” (Luca 16 : 9). Ioan 6 : 37 „ … pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară … ”.
Un cu totul altfel de om a fost apostolul Pavel care scria : „Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 20 : 24).
3. Ca om trebuie să fiu conştient că voi muri !
De ce ? Pentru a mă pregăti pentru viaţa veşnică. Nu este o plecare pentru o zi sau două, ci pentru veşnicie ! Din momentul în care se naşte, orice copil, apucă pe drumul care este fără întoarcere : Viaţa de pe pământ, care se va termina prin plecarea dincolo, de unde nu este întoarcere. Cu alte cuvinte, decizia morţii este definitivă şi irevocabilă :
„ … oamenilor le este rânduit să moară o singură dată … ” (Evrei 9 : 27).
Aceasta este o realitate care trebuie înfruntată, adică privită în faţă, pot să stau cu spatele şi să mă fac că nu există … moarte oricum va veni, că vreau sau nu vreau ! Acest lucru este repetat foarte clar în Biblie :
- Iosua spunea : „Iată că astăzi eu mă duc pe calea pe care merge tot ce este pământesc. Recunoaşteţi, dar, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru, că niciunul din toate cuvintele bune rostite asupra voastră de Domnul Dumnezeul vostru n-a rămas neîmplinit ; toate vi s-au împlinit, niciunul n-a rămas neîmplinit”. (Iosua 23 : 14)
- David i-a spus acelaşi lucru fiului lui : „Eu plec pe calea pe care merge toată lumea. Întăreşte-te şi fii om !” (I Împăraţi 2 : 2)
- Domnul Isus le-a spus ucenicilor : „Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.” „Doamne”, I-a zis Toma, „nu ştim unde Te duci ; cum putem să ştim calea într-acolo? ” Isus i-a zis : „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. (Ioan 14 : 4 – 6)
„ … pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru”. (Romani 5 : 21). Este logic acest lucru. Pentru a ajunge dincolo, trebuie să vorbesc cu Cineva care deja este acolo. Iar lucrul acesta trebuie făcut acum. De ce ? Din două motive : 1. Locurile sunt limitate şi 2. Există un orar precis stabilit. Cine vine prea târziu poate găsi uşa închisă : „Să luăm, dar, bine seama, că atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu” (Evrei 4 : 1).
Apostolul Pavel le scria credincioşilor din Roma :
„ … printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit …
Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină” (Romani 5 : 12 – 14).
La fel cum legea nu este negociabilă ci are un caracter obligatoriu şi decesul este obligatoriu ! El este stabilit de către Dumnezeu, pentru a pune un punct final existenţei de pe pământ. Omul înţelept este cel care ştie că va pleca şi îşi face bagajele din timp. Nu lasă pregătirea pentru veşnicie … pe ultima sută de metri.
Gândirea de tipul : „Unde merg toţi, mă voi duce şi eu !”, este demonică şi nu are nici măcar vreo legătură cu realitatea. Dacă toţi merg la piaţă, merg şi eu, pentru că aceasta este ţinta celor mai mulţi, la momentul respectiv ? Este clar că nu, aşa că întrebarea este :
Spre ce mă îndrept, mergând pe calea vieţii ? Încotro ? Niciunde nu este o ţintă finală. După încetarea vieţii de pe pământ, dincolo nu sunt decât două locaţii : Raiul sau iadul. Dacă nu mi-am făcut rezervarea unui loc în Cerul lui Dumnezeu, locul final şi veşnic, va fi Iadul, cu tot ce este acolo ! Iar pentru a putea intra în Cer, trebuie să vorbesc cu Proprietarul.
Domnul Isus spunea :
„În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc”. (Ioan 14 : 2).
Cui le spunea Domnul Isus aceste cuvinte ? Ucenicilor Lui ! Pentru a ajunge acolo trebuie să fii ucenic al Lui Isus, să mergi zi de zi după EL şi să faci ce face EL !
Dincolo fiecare este cazat într-o anumită cameră, decisă de către Proprietarul Cerului şi al omului ! În II Timotei 2 : 19 este scris că : „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”, iar aceasta îi obligă pe cei care se află în proprietatea Lui : „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege !”
„Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala ; căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur Om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi”. (Romani 5 : 15)