Minuni simple sau complicate ? (Toiagul lui Moise, Exod 4:2)

Florin

Toţi ştiu că un toiag (o cârjă), nu învie ! Omul Lui Dumnezeu … nu ştie !? El ştie că Dumnezeu este Cel ce dă viaţă !

Nu fugi de această viaţă ! Îngerul lui Dumnezeu, (trimisul Lui), face lucruri simple : Te întreabă ce ai în mână, (Exod 4 : 2), te pune să te descalţi … chiar de trei ori, (Exod 3 : 5, Iosua 5 : 15 …), tulbură apa (Ioan 5 : 4) etc. !

Lucruri simple pe care le poate face oricine. Oricine poate să ceară aşa ceva şi oricine poate să asculte astfel de cerinţe dar, nu se rezolvă nimic … decât atunci când Dumnezeu este Iniţiatorul !

„Ce ai în mână ?” (Exod 4 : 2) Întrebarea era simplă, ce a urmat a fost ceva complicat.

Cel care a învăţat toată înţelepciunea egiptenilor + tainele oilor era învăţat despre mutaţia genetică. Era o minune complicată ! O minune simplă a fost cu toiagul care a rodit.

Din ceva uscat s-a făcut ceva roditor … fără a avea strictul necesar : pământ, lumină, soare, apă !

„Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel … ” (Romani 4 : 18).

Nu era nicio nădejde : întuneric, timp scurt etc.

Dar aici dintr-un pom, Domnul face un şarpe … ceva din regnul vegetal devine parte a regnului animal … era imposibil şi este clar că era nevoie de credinţă. Era nevoie de credinţa pe termen lung !

Să crezi că se va repeta ceea ce Domnul a spus ! Îndoiala (sau Îndoitorul) avea să-i şoptească, (atunci când era nevoie de-o minune) : „Dar dacă toiagul nu se va transforma ?”

Zi de zi, având nevoie de toiag, aceeaşi îndoială binevoitoare poate îi spunea (şi spune, fiindcă mai trăieşte şi azi) : „Dar dacă sprijinul tău se înmoaie şi devine şarpe ? ”

Să nu uităm că pentru un creştin credincios, Dumnezeu este Sprijinul ! În Psalmul 46 : 1 scrie :

„Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi”), sau cum scria psalmistul în Psalmul 54 : 4 : „Da, Dumnezeu este ajutorul meu, Domnul este sprijinul sufletului meu !”

În timpul minunii, poate că Moise şi-a spus : „Să vezi şi să nu crezi ! Nu poate fi adevărat ! ” De ce a procedat Domnul cu el aşa ? Tocmai spusese :

„Iată că 1n-au să mă creadă, 2nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice : „3Nu ţi S-a arătat Domnul !” (Exod 4 : 1)

Trebuia să-i fie transformată gândirea celor trei nu … mintea negativistă. Problema era le el, nu la ei ! Era în mintea lui, nu în realitatea adevărată ! Mintea necredincioasă este mintea orbită de cel rău … ca să nu vadă minunile din faţa lui ! Minunile ţin de Dumnezeu, reacţia faţă de ele ţine de om.

Omul poate să :

  • Nu creadă : „Şi Domnul a zis lui Moise: „Până când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le facîn mijlocul lui ? ” (Numeri 14 : 11).

  • Nu asculte : „ … n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul; şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit … ” (Neemia 9 : 17). Poate o minune mai mare a fost (şi este) tocmai această nepărăsire a lui Dumnezeu şi faţă de noi !

  • Nu se pocăiască : „Atunci Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră. „Vai de tine, Horazine !”, a zis El. „Vai de tine, Betsaido ! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac şi cenuşă. De aceea, vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi.

    Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare până la cer? Vei fi coborât până la Locuinţa morţilor; căci, dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi. De aceea, vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine.” (Matei 11 : 20 – 24).

  • Se mânie : „Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea, şi pe copii strigând în Templu şi zicând: „Osana, Fiul lui David !”, s-au umplut de mânie.” (Matei 21 : 15).

Reacţia faţă de o minune, în Biblie este mult altfel decât ne-am aştepta … chiar dacă noi aşteptăm minunile lui Dumnezeu !

În orice zi Moise avea parte de aşa ceva ? Ca şi cum s-ar fi întrebat : „Iarăşi o minune ? Încă o minune ! În fiecare zi numai minuni ? M-am săturat de minuni ! Zi de zi numai minuni ! ”

Ar fi fost bine să fie aşa, dar era prima minune din viaţa lui ! Avea optezeci de ani ! De-abia după atâţia ani vedea o minune ! Avea minunea în faţa lui, dar, la fel ca şi alţi oameni, el a reacţionat negativ. Peste ani, Ghedeon, fiind pus în aceeaşi situaţie, ÎL întreba pe CEL NEVĂZUT :

„Ghedeon I-a zis : „Rogu-te, domnul meu, dacă Domnul este cu noi, pentru ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri ? Şi unde sunt toate minunile acelea pe care ni le istorisesc părinţii noştri când spun : „Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt ?” Acum Domnul ne părăseşte şi ne dă în mâinile lui Madian !” (Judecători 6 : 13).

Când vorbesc, de unde pot şti că nu spun exact cuvintele diavolului ? Exact ca şi Petru, care după ce a fost corectat, (cuvintele fiind redate de Marcu, în cap. 8 : 33 astfel : „Dar Isus S-a întors şi S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru şi i-a zis :

„Înapoia Mea, Satano ! Fiindcă tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.”), avea să scrie, peste ani de zile : „Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu.” (I Petru 4 : 11).

Pot să cred că văd bine, chiar dacă păcatul înfăptuit m-a orbit, mi-a ascuns faţa Lui Dumnezeu. Balaam spune despre sine că el este :

  1. „cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu,

  2. cel ce vede vedenia Celui Atotputernic,

  3. cel ce cade cu faţa la pământ şi

  4. ai cărui ochi sunt deschişi … ” (Numeri 24 : 4).

O rugăciune corectă este : „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!”. (Psalmul 119 : 18), aceasta duce la o înţelegere a Cuvântului scris, deoarece şi noi, (la fel ca Moise), putem fi cum spunea Naaman : „Eu credeam că

  1. va ieşi la mine,

  2. se va înfăţişa el însuşi,

  3. va chema Numele Domnului Dumnezeului lui,

  4. îşi va duce mâna pe locul rănii şi

  5. va vindeca lepra” (II Împăraţi 5 : 11). Lista era lungă … dar realitatea a fost alta ! După minunea de care a avut parte nu doar trupul a fost vindecat ci, (mult mai important), mintea ! Minunile ne fac să fim mai minunaţi !

La final un mic test … mare : Cui îi mai spune Domnul : „ … scoate-ţi încălţămintea din picioare” ? Există în Biblie şi un al treilea om care a auzit aceste cuvinte !

STUDII ASEMĂNĂTOARE :