„În zilele acelea, fiindcă se strânsese din nou mult norod şi n-avea ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis :
„Mi-e milă de norodul acesta ; căci iată că de trei zile stau lângă Mine şi n-au ce mânca. Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.”
Ucenicii I-au răspuns : „Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceştia, aici într-un loc pustiu ?”
„Câte pâini aveţi ?”, i-a întrebat Isus. „Şapte”, I-au răspuns ei. Atunci a poruncit norodului să şadă pe pământ ; a luat cele şapte pâini ; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă ; şi ei le-au împărţit norodului.
Mai aveau şi câţiva peştişori : şi Isus, după ce i-a binecuvântat, a poruncit să-i împartă şi pe aceia. Au mâncat şi s-au săturat ; şi au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de firimituri. Erau aproape patru mii de inşi. În urmă, Isus le-a dat drumul”. (Marcu 8 : 1 – 9)
Domnul Isus a văzut şi a ştiut nevoile celor din jurul Lui dar avea şi milă, (compasiunea) pentru a le fi alături … nu i-a judecat, pentru că n-au fost prevăzători, nu şi-au luat cu ei mâncare etc., de fapt ei nu aveau !
Introducere
De unde să-i mai ştiu pe cei care au venit la adunare şi alaltăieri şi ieri şi azi. De unde să ştiu de la ce depărtare au venit şi faptul că nu au mâncat deloc în aceste trei zile ?
În general, noi nu suntem atenţi la cei din jurul nostru, care pot chiar şi fi membri în aceeaşi adunare, (şi noi să nu le ştim problemele / nevoile) dar Domnul Isus ştie, pentru că înaintea Lui fiecare om este valoros !
I. Nevoia (necesitatea : „ceea ce este de absolută trebuință”, Dex)
„În zilele acelea, fiindcă se strânsese din nou mult norod şi n-avea ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis : „Mi-e milă de norodul acesta ; căci iată că de trei zile stau lângă Mine şi n-au ce mânca. Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe”. (Marcu 8 : 1 – 3)
Domnul Isus a văzut nevoia oamenilor şi ce consecinţe ar fi putut avea neimplicarea Lui în ajutorarea lor ! Dar oare ucenicii nu au văzut şi ei aceste lucruri ? Nu au fost prezenţi fizic în acelaşi loc ?
Se poate să trăiesc (fizic) în mijlocul unei comunităţi, (între mulţi oameni, de exemplu într-un oraş) şi totuşi să nu le văd nevoile ? Da, se poate.
„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate ; dragostea nu pizmuieşte ; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie … nu caută folosul său … ”. (I Corinteni 13 : 4 – 5)
Dragostea nu-şi caută folosul dar egoismul îşi caută numai folosul său.
Este o realitate că timpul petrecut cu Isus, te poate da înapoi din punct de vedere material, (fiind un timp nelucrat, care nu aduce bani), iar după logica unora, acest mod de-a-ţi petrece o parte din orele unei zile, este o pierdere de vreme, fiind un timp pierdut (din punct de vedere financiar).
Şi totuşi, ce poate fi mai presus de bani, ca să te motiveze să stai cu Isus, să-L asculţi (deşi poate nu ai nici ce mânca) ? Iubirea de Dumnezeu, foamea interioară a duhului şi-a sufletului, deoarece omul nu este numai trup.
II. Judecata
„Ucenicii I-au răspuns : „Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceştia, aici într-un loc pustiu ?” (Marcu 8 : 4)
Judecata este : „1. Facultate a omului de a gândi logic și de a înțelege sensul și legătura fenomenelor; intelect, minte ; rațiune … 4. Punct de vedere (asupra unui lucru sau asupra unei persoane); opinie, părere, considerent ; cuvânt ”. (Nodex, 2002)
Judecata rece spune : „Nu se poate face nimic deoarece :
- sunt patru mii de persoane (v. 9) … sunt foarte mulţi !
- ne aflăm într-un loc pustiu, (v. 4) şi chiar dacă ai avea cu ce să cumperi, nu ai ce / de unde să cumperi …
- „Eu am ce-mi trebuie aşa că la ce mi-ar păsa de cel ce nu este prevăzător şi vine la Isus fără a se mai gândi şi la trup … având în vedere doar sufletul lui ? (v. 6)
Ucenicii mai aveau şapte pâni după acele trei zile, iar din aceasta putem deduce că au mâncat şi erau sătui !
III. Mila
„Mi-e milă de norodul acesta ; căci iată că de trei zile stau lângă Mine şi n-au ce mânca”. (Marcu 8 : 2)
Mila este un : „Sentiment de înțelegere și de compasiune față de suferința sau de nenorocirea cuiva ; compătimire ; îndurare ; milostenie”. (Dex)
Iubirea / mila te fac să vezi şi te motivează să te implici în ajutorarea celor ce nu au, deşi poate nici tu nu ai mai mult (e) decât ei, de acea cauţi resurse materiale, spirituale etc. şi să le vii în ajutor (să le fii alături) nu doar cu Cuvântul ci şi cu fapta, cu o jertfă care costă, (să nu uităm că erau ultimele lor resurse) :
„Câte pâini aveţi ?”, i-a întrebat Isus. „Şapte”, I-au răspuns ei. Atunci a poruncit norodului să şadă pe pământ ; a luat cele şapte pâini ; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă ; şi ei le-au împărţit norodului.
Mai aveau şi câţiva peştişori : şi Isus, după ce i-a binecuvântat, a poruncit să-i împartă şi pe aceia”. (Marcu 8 : 5 – 7)
Cum mă implic în vieţile celor din afară (care nu sunt din numărul nostru, adică nu sunt dintre noi) ? Ce nevoi văd în Reşiţa, Caraş – Severin, în România, în lume ?
Concluzii :
- oare chiar aşa e repede uităm trecutul, chiar nu învăţăm nimic din experienţele cu Domnul ? (Era trecut relativ puţin timp de la prima înmulţire a pâinilor ; a se vedea Marcu 6 : 30 – 44)
- din acest pasaj putem învăţa cât de important este un om pentru Dumnezeu (şi cum vede Domnul Isus un om, valoarea lui, nevoile lui ; Marcu 8 : 36 – 37) şi cum îl vede omul pe semenul lui !
- Mila biruie judecata ! Nu-l iert sau îi fac bine pentru că merită ci pentru că Domnul aşa s-a purtat cu mine şi vrea să-Şi trăiască viaţa prin mine !