„Ştiţi că după două zile va fi Paştile ; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit !” (Matei 26 : 2)
1. Cunoaşterea umană este limitată
Omul cunoaşte doar ziua din calendar (când este data unei sărbători, de exemplu), fără a şti şi ce se va întâmpla în acea zi, dar Dumnezeu cunoaşte totul (şi ce se va întâmpla în acea zi). Şi totul rămâne notat, nu numai ce-a făcut Pilat, sau Irod etc., ci şi ceea ce aleg eu să fac :
„Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau ; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele”. (Psalmul 139 : 16)
În Apocalipsa 20 : 12, lui Ioan i se arată dinainte cum va fi în Ziua Judecăţii :
„Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea”.
Şi dacă înfăptuirile mele sunt rele, ele vor fi folosite împotriva mea în Ziua Judecăţii … practic eu lupt contra mea şi Cineva notează ? Da. De aceea este bine să-mi cer iertare de la Dumnezeu, imediat după ce am făcut ceva rău :
„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire”. (I Ioan 1 : 9)
2. Domnul Isus Îşi avertizează copiii dinainte
Au harul de-a afla unele evenimente dinainte de-a se întâmpla, tocmai pentru a fi pregătiţi. Noi ştim că numai voia din Cer se face pe pământ, nu există întâmplare :
„Împăraţii pământului s-au răsculat şi domnitorii s-au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său.”
În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel, ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău”. (Faptele Apostolilor 4 : 26 – 28)
3. Domnul Isus ştie ce cunoaştem, dar şi ce vom spune, hotărî etc.
„Ştiţi că după două zile va fi Paştile … Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot care se numea Caiafa ; şi s-au sfătuit împreună, cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare.
Dar ziceau : „Nu în timpul praznicului … ”. (Matei 26 : 2, 5)
Dumnezeu cunoaşte şi ce avem în minte dar şi ce discutăm în spatele uşilor închise :
„Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul”. (Psalmul 139 : 1 – 4)
Ei discutau „cum să prindă pe Isus” şi când „să-L omoare”. Domnul Isus a spus clar când va fi dat (dar nu a folosit cuvântul vândut, care era mai exact, deoarece printre ei era şi Iuda Iscarioteanul), dar ceilalţi spuneau că data prinderii nu va coincide cu Paştile.
Să răspundem la întrebarea de început. Cine a avut dreptate, omul sau Dumnezeu ?
Dumnezeu, slăvit să fie numele Lui !