Caracteristicile omului frământat sau Aşa nu ! [Luca 10.38-42]
Pentru a frământa („te frămânţi”), este folosit gr. thorubeo. Cuvântul este folosit în Noul Testament numai de cinci ori, (aici şi în) :
- Matei 9 : 23 „Când a ajuns Isus în casa fruntaşului sinagogii şi când a văzut pe cei ce cântau din fluier şi gloata bocind [gr. thoryboumenon, făcând o agitație, „dezordine zgomotoasă”]… ”.
- Marcu 5 : 39 „A intrat înăuntru şi le-a zis : „Pentru ce faceţi atâta zarvă [gr. thoryveisthe, „te face să te deranjezi”] şi pentru ce plângeţi ? Copila n-a murit, ci doarme”.
- Fapte 17 : 5 „Dar iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătâi din mulţime, au făcut gloată şi au întărâtat [gr. ethoryboun, „au pus în rumoare”, NIW „au început o revoltă”, ESV „au pus oraşul într-o turbulenţă”] cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară la norod”.
- Fapte 20 : 10 „Dar Pavel s-a coborât, s-a repezit spre el, l-a luat în braţe şi a zis : „Nu vă tulburaţi [gr. thorybeisthe, „nu vă alarmaţi”, „nu vă faceţi griji”, „nu vă faceţi probleme”], căci sufletul lui este în el”.
Din aceste patru pasaje reies caracteristicile omului frământat :
- se agită,
- ridică tonul nepermis de mult,
- se întărâtă (se enervează) foarte uşor,
- se alarmează, îşi face probleme (că se află într-o situaţie fără ieşire, sau dacă se întâmplă cutare lucru etc.).
STUDII ASEMĂNĂTOARE :