Marea de necazuri sau Crucea, vinul şi hainele [Matei 27.32-38]

Pe când ieşeau afară din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene, numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Isus. Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă : „Locul căpăţânii”,

1. I-au dat să bea vin amestecat cu fiere ; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea. După ce L-au răstignit,
2. I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice : „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.” Apoi au şezut jos şi-L păzeau. Şi
3. I-au scris deasupra capului vina : „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.” Împreună cu El au fost răstigniţi doi tâlhari : unul la dreapta, şi celălalt la stânga Lui”. (Matei 27 : 32 – 38)


Crucea, vinul şi hainele

În viaţă avem parte de încercări, probleme, necazuri din care uneori Dumnezeu ne scoate prin intervenţiile Lui neaşteptate, alteori îngăduie încă o încercare / ispită, iar uneori nu intervine deloc şi nu se schimbă nimic în ceea ce ţine de împrejurările din afară, dar eu pot decide să-I fiu credincios indiferent de necazurile prin care mă va trece ştiind că El mă iubeşte şi-mi vrea binele.

În urmă cu ani de zile, pentru a ilustra realitatea încercărilor din viaţa de credinţă, era folosită metafora cuptorului de foc / a curăţirii spirituale.

Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, cei trei colegi ai lui Daniel, aflaţi fiind într-o situaţie limită i-au spus împăratului :

Iată, Dumnezeul nostru căruia Îi slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate.

Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat !”

La auzul acestor cuvinte, Nebucadneţar s-a umplut de mânie şi şi-a schimbat faţa, întorcându-şi privirile împotriva lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego.

A luat din nou cuvântul şi a poruncit să încălzească de şapte ori mai mult cuptorul de cum se cădea să-l încălzească. Apoi a poruncit unora din cei mai voinici ostaşi din oştirea lui să lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego şi să-i arunce în cuptorul aprins”. (Daniel 3 : 17 – 20)

Cu alte cuvinte :

Nu ştiu ce va decide Dumnezeu să facă, dar eu Îi voi rămâne credincios indiferent de ceea ce se va întâmpla !


Atunci când mă aflu într-o încercare, Dumnezeu poate să :

  • intervină în ajutorul meu (v. 32), să mă scoată din cuptor,
  • îngăduie încă o încercare / încă un test … să crească temperatura cuptorului în care mă aflu (v. 33 – 34), sau se poate ca Dumnezeu să
  • nu intervină deloc / sunt lăsat singur, iar lucrurile se îndreaptă în direcţia dorită de EL, care mie poate că nu îmi place, dar sunt conştient că îmi face bine (v. 35 – 38) …

I. Crucea (dusă şi de altcineva / intervenţia favorabilă mie)

Pe când ieşeau afară din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene, numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Isus”. (Matei 27 : 32)

Au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf”. (Marcu 15 : 21)

Luca 23 : 26 „Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus”.

Ioan 19 : 17 „Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul zis al „Căpăţânii”, care în evreieşte se cheamă „Golgota”… ”.

Este clar că şi Domnul Isus a dus crucea, l-a ajutat şi Simon iar apoi a dus-o iar Isus …

În această situaţie, Dumnezeu s-a folosit de-o împrejurare favorabilă, de-o coincidenţă … tocmai atunci trecea un om suficient de puternic pentru a duce o greutate mare, (crucea cu care probabil că Domnul Isus mergea încet), interesul romanilor fiind să-şi ducă la îndeplinire sarcina de serviciu cât mai repede …


II. Vinul (creşterea temperaturii din cuptorul încercării mele, având parte de ispita compromisului făcut pentru a-mi rezolva problema / îndulci amarul încercării)

I-au dat să bea vin amestecat cu fiere ; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea”. (Maei 27 : 34)

Această substanţă era considerată a fi un calmant, care tăia din intensitatea durerii. Domnul Isus nu a acceptat o scurtătură pe calea suferinţei ci a băut paharul suferinţelor exact aşa cum a vrut Tatăl !

În Psalmul 42 : 7 scrie că :

Un val cheamă un alt val, la vuietul căderii apelor Tale ; toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine”.

De obicei, omul care este încercat, va avea parte de valuri (probleme) succesive, care parcă se cheamă unul pe altul pentru a-l năpădi pe cel încercat care parcă se află (după cum bine spunea cineva) într-o mare de necazuri !


III. Hainele luate, învinovăţirea pe nedrept …

După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice : „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.”

Apoi au şezut jos şi-L păzeau. Şi I-au scris deasupra capului vina : „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.” Împreună cu El au fost răstigniţi doi tâlhari : unul la dreapta, şi celălalt la stânga Lui”. (Matei 27 : 35 – 38)

Răstignirea a fost urmată de umilinţa dezbrăcării, apoi au scris şi vina … Cineva poate ajunge împărat doar prin naştere, nu are nicio vină. L-au condamnat pentru ceva pentru care chiar nu avea nicio vină, (sau niciun merit, în cazul bebeluşului care s-a născut exact în casa împăratului) !

Iar Dumnezeu nu a intervenit deloc în ajutorul Domnului Isus ! Era preţul plătit de EL pentru mântuirea noastră. Slavă Lui Dumnezeu !