Pilda seminţei. Evanghelistul Marcu notează cuvintele Domnului Isus :
„El a mai zis : „Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânţa în pământ ; fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum.
Pământul rodeşte singur : întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic ; şi când este copt rodul, pune îndată secera în el, pentru că a venit secerişul”. (Evanghelia după Marcu 4 : 26 – 29)
Explicând Pilda semănătorului, Domnul Isus a spus :
„Iată ce înţeles are pilda aceasta : Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu”. (Evanghelia după Luca 8 : 11)
În Evanghelia după Luca 1 : 37 este scris cuvântul îngerului Gabriel, care la un moment dat îi spune Mariei :
„Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere”.
În Pilda seminţei, Domnul Isus spunea că un Cuvânt odată pătruns în inima ascultătorului, va aduce rod !
De ce totuşi prin mine nu se pocăieşte nimeni, din moment ce Cuvântul lui Dumnezeu are putere ? Ce trebuie să fac ?
Să mă gândesc la mine că sunt un vas / un burduf în care trebuie pusă apă vie, care să dea viaţă celor ce beau din ea. Dar Apa vie o dă numai Dumnezeu, iar El, nu pune Apa Lui într-un vas murdar. De aceea trebuie să-mi spăl vasul şi să am grijă să-l păstrez curat.
După spălare pun Cuvântul scris, iar Dumnezeu va pune cuvintele Lui, în gura mea exact la momentul potrivit :
„ … vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri”. (Evanghelia după Luca 21 : 15)
I. Cuvântul pe care-l rostim sau Autoritatea morală
Pentru recâştigarea autorităţii / integrităţii trebuie curăţarea interioară. Cuvântul diluat de trăire nu va avea efect. Discreditarea martorului duce la discreditarea mărturiei. De ce ? Omul nu va şti când spunem adevărul şi când spunem de-ale noastre !
„Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară. Deci, dacă cineva se curăţă de acestea, va fi un vas de cinste,
- sfinţit,
- folositor stăpânului său,
- destoinic pentru orice lucrare bună”. (II Timotei 2 : 20 – 21).
De ce trebuie să se cureţe ? Ce trebuie să scoată din el ? Apostolul Pavel îi poruncea lui Timotei :
„Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului.
Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti ; căci cei ce le ţin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu. Şi cuvântul lor va roade ca cangrena. Din numărul acestora sunt Imeneu şi Filet, care s-au abătut de la adevăr. Ei zic că a şi venit învierea şi răstoarnă credinţa unora”. (II Timotei 2 : 15 – 18)
Oamenii care spun şi Cuvântul lui Dumnezeu dar vorbesc şi ce nu trebuie îşi discreditează singuri mărturia în faţa lumii. Sunt ca un semafor care arată şi roşu şi verde, în acelaşi timp. Omul aflat în faţa lui, se va întreba : Care este de fapt culoarea reală ?
Apostolul Pavel spunea : „Căci noi nu stricăm [diluăm] Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi ; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos”. (II Corinteni 2 : 17)
I. a. Exemple negative de oameni cu două feţe (şi implicit două guri), care aparent păreau a fi credincioşi dar foloseau şi :
1. Blestemul
Iacov scria că :
„Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de vieţuitoare de mare se îmblânzesc şi au fost îmblânzite de neamul omenesc, dar limba niciun om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte.
Cu ea binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul ! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei ! Oare din aceeaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apă dulce şi apă amară ?” (Iacov 3 : 7 – 11)
Întrebarea care se poate pune este aceasta : Se poate ca din aceeaşi gură / inimă să iese şi binecuvântarea şi blestemul ?
Studii de caz :
- Mama lui Mica. În Judecători 17 : 1 – 2 scrie că : „Era un om din muntele lui Efraim, numit Mica. El a zis mamei sale : „Cei o mie o sută de sicli de argint, care ţi s-au luat şi pentru care ai blestemat chiar în auzul urechilor mele, argintul acesta este în mâinile mele, eu îl luasem.” Şi mama sa a zis : „Binecuvântat să fie fiul meu de Domnul !”
Băiatul ce-a putut să mai creadă : binecuvântarea sau blestemul ? Mama lui era ca un izvor din care ieşea apă care uneori era dulce iar alteori era amară, se discredita singură. Nu vei mai merge acolo, pentru că nu ai garanţia că întotdeauna este apa bună şi nu vrei să-ţi pierzi timpul degeaba !
- Balaam. Despre el scrie că :
- „Balaam le-a zis : „Rămâneţi aici peste noapte şi vă voi da răspuns, după cum îmi va spune Domnul.” Şi căpeteniile Moabului au rămas la Balaam … Dumnezeu a zis lui Balaam : „Să nu te duci cu ei ; şi nici să nu blestemi poporul acela, căci este binecuvântat.” Balaam s-a sculat dimineaţa şi a zis căpeteniilor lui Balac : „Duceţi-vă înapoi în ţara voastră, căci Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi”. (Numeri 22 : 8, 12 – 13)
- În Numeri 23 : 11 – 12 scrie că : „Balac a zis lui Balaam : „Ce mi-ai făcut ? Te-am luat să blestemi pe vrăjmaşul meu, şi iată că tu-l binecuvântezi !” El a răspuns şi a zis : „Nu trebuie oare să spun ce-mi pune Domnul în gură ?”
- Ce s-a ales de un astfel de om găsim scris în Numeri 31 : 8 „Împreună cu toţi ceilalţi, au omorât şi pe împăraţii Madianului: Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba, cei cinci împăraţi ai Madianului ; au ucis cu sabia şi pe Balaam, fiul lui Beor”.
- În Numeri 31 : 16 este explicată decizia condamnării la moarte, în cazul lui Balaam : „Iată, ele sunt acelea care, după cuvântul lui Balaam, au târât pe copiii lui Israel să păcătuiască împotriva Domnului, în fapta lui Peor ; şi atunci a izbucnit urgia în adunarea Domnului”.
2. Minciuna. Studii de caz :
- Fraţii lui Iosif :
- Şi-au minţit tatăl : „Iacov a cunoscut-o şi a zis : „Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi !” Şi şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi a jelit multă vreme pe fiul său. Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să-l mângâie ; dar el nu voia să primească nicio mângâiere, ci zicea : „Plângând mă voi coborî la fiul meu în Locuinţa morţilor.” Şi plângea astfel pe fiul său”. (Geneza 37 : 33 – 35)
- Repetând minciuna după ani de zile au ajuns s-o şi creadă ! „Ei au zis atunci unul către altul : „Da; am fost vinovaţi faţă de fratele nostru ; căci am văzut neliniştea sufletului lui când ne ruga şi nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.” Ruben a luat cuvântul şi le-a zis : „Nu vă spuneam eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acesta ? Dar n-aţi ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sângele lui.” Ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci”. (Geneza 42 : 21 – 23)
- De două ori au încercat să-şi mintă fratele viu, spunându-i lui Cel viu … că el este mort ! Trece o perioadă şi ei trebuie să ajungă din nou în faţa lui. Ce-i spun ? „Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaşi om, din ţara Canaan ; şi iată, cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este în viaţă”. (Geneza 42 : 13)
- „Noi am răspuns domnului meu : „Avem un tată bătrân şi un frate tânăr, copil făcut la bătrâneţea lui; băiatul acesta avea un frate care a murit şi care era de la aceeaşi mamă; el a rămas singur, şi tatăl lui îl iubeşte”. (Geneza 44 : 20)
Oare cum i-au explicat tatălui lor … că Iosif este viu ? Cel ce minte nu mai este crezut nici când spune adevărul ! Este logic … de unde să ştii când minte şi când spune adevărul ?
- Proorocul mincinos : „Şi el i-a zis: „Şi eu sunt proroc ca tine ; şi un înger mi-a vorbit din partea Domnului şi mi-a zis: „Adu-l acasă cu tine ca să mănânce pâine şi să bea apă.” Îl minţea. Omul lui Dumnezeu s-a întors cu el şi a mâncat pâine şi a băut apă în casa lui. Pe când stăteau ei la masă, cuvântul Domnului a vorbit prorocului, care-l adusese înapoi. Şi el a strigat omului lui Dumnezeu care venise din Iuda : „Aşa vorbeşte Domnul : „Pentru că n-ai ascultat porunca Domnului şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul Dumnezeul tău ; pentru că te-ai întors şi ai mâncat pâine şi ai băut apă – în locul despre care îţi spusese : „Să nu mănânci pâine şi să nu bei apă acolo” – trupul tău mort nu va intra în mormântul părinţilor tăi”. (I Împăraţi 13 : 18 – 22)
3. Gluma.
Studiu de caz : Lot.
„Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui: „Sculaţi-vă”, a zis el, „ieşiţi din locul acesta ; căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerii lui credeau că glumeşte”. (Geneza 19 : 14) Comportamentul lui de până atunci l-a costat pierderea familiei !
I.b. Integritatea dă greutate Cuvântului. Exemple pozitive de oameni, al căror : Da era Da !
- Iosif : „Era acolo cu noi un tânăr evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visele noastre, şi el ni le-a tălmăcit şi ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia. Lucrurile s-au întâmplat întocmai după tălmăcirea pe care ne-o dăduse el”. (Geneza 41 : 12 – 13) Cum era Iosif în viaţa de zi cu zi ?
- Samuel : „Sluga i-a zis : „Iată că în cetatea aceasta este un om al lui Dumnezeu, un om cu vază ; tot ce spune el nu se poate să nu se întâmple. Haidem la el dar ; poate că ne va arăta drumul pe care trebuie să apucăm.” (1 Samuel 9 : 6) Cum era Samuel în viaţa de zi cu zi ? El era un exemplu de integritate.
- Ce se spunea despre el ? În I Samuel 8 : 3 – 5 scrie că : „Fiii lui Samuel n-au călcat pe urmele lui ; ci se dădeau la lăcomie, luau mită şi călcau dreptatea. Toţi bătrânii lui Israel s-au strâns şi au venit la Samuel, la Rama. Ei au zis : „Iată că tu eşti bătrân, şi copiii tăi nu calcă pe urmele tale …”.
- Ce spune Samuel, în momentul predării autorităţii ? „Cât despre mine, eu sunt bătrân, am albit, aşa că fiii mei sunt cu voi ; am umblat înaintea voastră, din tinereţe până în ziua de azi. Iată-mă ! Mărturisiţi împotriva mea, în faţa Domnului şi în faţa unsului Lui :
- Cui i-am luat boul sau cui i-am luat măgarul ?
- Pe cine am apăsat şi pe cine am năpăstuit ?
- De la cine am luat mită ca să închid ochii asupra lui? Mărturisiţi, şi vă voi da înapoi.” Ei au răspuns : „Nu ne-ai apăsat, nu ne-ai năpăstuit şi nici n-ai primit nimic din mâna nimănui.” El le-a mai zis : „Domnul este martor împotriva voastră şi unsul Lui este martor, în ziua aceasta, că n-aţi găsit nimic în mâinile mele.” Şi ei au răspuns : „Sunt martori !” (I Samuel 12 : 2 – 5)
- Fetiţa roabă : „Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, avea trecere înaintea stăpânului său şi mare vază ; căci prin el izbăvise Domnul pe sirieni. Dar omul acesta tare şi viteaz era lepros. Şi sirienii ieşiseră în cete la o luptă şi aduseseră roabă pe o fetiţă din ţara lui Israel. Ea era în slujba nevestei lui Naaman. Şi ea a zis stăpânei sale : „Of, dacă domnul meu ar fi la prorocul acela din Samaria, prorocul l-ar tămădui de lepra lui !” Naaman s-a dus şi a spus stăpânului său : „Fata aceea din ţara lui Israel a vorbit aşa şi aşa”. (II Împăraţi 5 : 1 – 4)
- Domnul Isus ! „Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis : „Învăţătorule, ştim
că eşti adevărat şi
că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru
că nu cauţi la faţa oamenilor”. (Evanghelia după Matei 22 : 16)
Ce trebuia să fac pentru a avea un cuvânt care să transforme vieţile ascultătorilor ? În Evanghelia după Ioan 3 : 34 scrie :
„Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură”.
Să ne amintim ce spunea Domnul Isus în Evanghelia după Luca 8 : 11 „Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu”.
II. Cuvântul lui Dumnezeu sau Memorarea şi rostirea Cuvântului scris
„Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta !” (Psalmi 119 : 11) …
Apostolul Pavel le-a scris creştinilor din Colose : „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră”. (Coloseni 3 : 16)
În Evrei 4 : 12 scrie : „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri : pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face”.
Şi Iacov (în capitolul 1 : 18) nota că : „El, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui” …
Despre puterea de transformare a Cuvântului Lui Dumnezeu, apostolul Petru a scris : „ … fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac”. (1 Petru 1 : 23)
III. Cuvintele profetice rostite prin Duhul Sfânt
Oamenii lui Dumnezeu au rostit Cuvântul scris al Lui Dumnezeu, dar au avut (şi au) şi mesaje Divine, primite prin Duhul Sfânt, prin darurile de descoperire. Apostolul Pavel a scris :
„Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune ; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh ; altuia, credinţa, prin acelaşi Duh ; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh ; altuia, puterea să facă minuni; altuia prorocia ; altuia, deosebirea duhurilor ; altuia, felurite limbi ; şi altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte”. (I Corinteni 12 : 7 – 11)
Exemple din Biblie :
- Balaam câtă vreme nu s-a compromis a putut să spună : „ … aşa zice cel ce
- aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce cunoaşte planurile Celui Preaînalt, cel ce
- vede vedenia Celui Atotputernic, cel ce cade cu faţa la pământ şi
- ai cărui ochi sunt deschişi …”. (Numeri 24 : 16)
- Heman. În I Cronici 25 : 5 găsim scris : „ … toţi fii ai lui Heman, care era văzătorul împăratului, ca
- să descopere cuvintele lui Dumnezeu şi
- să înalţe puterea Lui ; Dumnezeu dăduse lui Heman paisprezece fii şi trei fete”.
- Domnul Isus.
- „Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură”. (Evanghelia după Ioan 3 : 34)
- „Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu ; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.” (Evanghelia după Ioan 8 : 47) (Va continua)
STUDII ASEMĂNĂTOARE :