În vremea Domnului Isus a existat o situaţie care va fi şi la Răpire. Isus a trecut prin Ierusalim, a fost adus la Templu, iar împăratul de atunci, marii preoţi, cărturarii nu au aflat nimic despre vizita care tocmai era în oraşul lor.
De-abia peste un timp au aflat că Mesia (despre care ei ştiau că va veni cândva), era născut de ceva vreme şi totul s-a întâmplat fără ca ei să afle.
Şi totuşi au existat oameni care s-au întâlnit cu Isus : părinţii Lui, Simeon, Ana precum şi cei care aşteptau mântuirea …
Şi noi aşteptăm ceva ce va fi cândva : Răpirea Bisericii. Oare să existe posibilitatea ca Răpirea Bisericii să aibă loc, iar despre ea unii credincioşi să nu afle nimic şi să citească Biblia în continuare, să meargă la Biserică şi mai departe, iar oamenii să-şi vadă de viaţa lor ca şi cum nimic nu s-a întâmplat ?
Nu doar că există ci credem că aşa va fi … unii vor afla la un timp ce deja s-a întâmplat, aflându-se în situaţia marilor preoţi şi a cărturarilor din vremea lui Irod …
În Matei 2 : 1 – 8 scrie că :
„După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim şi au întrebat :
„Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.” Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult ; şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el.
A adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului şi a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Hristosul. „În Betleemul din Iudeea”, i-au răspuns ei, „căci iată ce a fost scris prin prorocul :
„Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda ; căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.”
Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi şi a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua. Apoi i-a trimis la Betleem şi le-a zis :
„Duceţi-vă de cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc : şi, când Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui”.
Ce nu ştiau Irod, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii era faptul că între timp, Domnul Isus trecuse deja şi prin Ierusalim, dar despre EL nu au aflat decât oamenii credincioşi, deoarece :
„Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele Isus, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece.
Şi, când s-au împlinit zilele pentru curăţarea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului – după cum este scris în Legea Domnului :
„Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului” – şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului”. (Luca 2 : 21 – 24)
Cu Isus, în afară de familia Lui, S-au întâlnit magii (despre a căror mod de viaţă nu ştim prea multe) precum şi Simeon şi Ana. Ştiau despre EL oamenii religioşi şi a aflat şi Irod.
Cum ar trebui să-mi trăiesc viaţa pentru a mă întâlni cu Isus şi pentru a avea parte de Răpire ?
În vremea aceea au fost contemporani oameni care au auzit de Isus (dar nu L-au văzut niciodată) cu oameni care S-au întâlnit cu Isus :
- Irod,
- Simeon şi Ana, [douăsprezece caracteristici ale celui care a ajuns la întâlnirea Lui Isus]
- oamenii religioşi (care erau preocupaţi cu Scriptura şi cu Templul).
Eu în cine mă regăsesc ? Cu cine mă asemăn mai mult în trăirea mea ?
I. Irod
În Matei 2 : 7, 16 scrie că :
„ … Irod a chemat în ascuns pe magi şi a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua …
Atunci Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi”.
Din aceste versete, mulţi trag concluzia că Naşterea Domnului Isus a avut loc cu doi ani înainte. Oare aşa să fie sau este o simplă ipoteză ?
Magii au venit de undeva din răsărit, ţara exactă nu se ştie (dar există aproximativ patru posibilităţi).
Călătoria magilor poate să fi durat şase luni sau ceva mai mult, în niciun caz doi ani. Se consideră însă faptul faptul că Irod în mânia lui a exagerat cu omorârea copiilor.
Se poate ca magii să-i fi spus că de şase luni s-a arătat steaua, iar Irod, în aprinderea mâniei a decis să omoare toţi copiii care au ajuns la vârsta de doi ani.
Un caz asemănător este amintit în Geneza 49 : 6 – 7, Iacov atunci când a vorbit de Simeon şi Levi a spus :
„Căci, în mânia lor, au ucis oameni, şi, în răutatea lor, au tăiat vinele taurilor. Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost prea turbată, şi furia lor, căci a fost prea sălbatică !” A fost o răzbunare disproporţionat de mare !
II. Simeon şi Ana
Luca a notat ce s-a întâmplat la Templu (Luca 2 : 25 – 32) :
„Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el.
Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului. El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis :
„Acum, sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor, lumina care să lumineze Neamurile şi slava poporului Tău, Israel”.
Iar după ce a venit la Templu bătrânul Simeon … în acelaşi ceas a venit şi Ana, despre care Evanghelistul Ana a scris că :
„Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.
Rămasă văduvă şi fiind în vârstă de optzeci şi patru de ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.
A venit şi ea în acelaşi ceas şi a început să laude pe Dumnezeu şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea Ierusalimului”. (Luca 2 : 26 – 38)
Pasajul Biblic din Luca 2 : 25 – 38 poate fi rezumat astfel :
„ … în Ierusalim era un om numit Simeon … Mai era acolo şi o prorociţă, Ana … ”. (Luca 2 : 25, 36)
Deşi era un oraş foarte populat se pare că oameni erau cam puţini. Oare astăzi să fie altfel?
Dintre toţi locuitorii şi vizitatorii oraşului de-atunci, cine a ajuns să-l vadă pe Isus ?
- Părinţii Lui,
- Simeon,
- Ana şi
- cei ce aşteptau mântuirea …
Ce fel de viaţă duceau cei care s-au întâlnit cu Isus ?
Luca a notat cu foarte mare atenţie douăsprezece caracteristici ale celui care a ajuns la întâlnirea Lui Isus, (deoarece Duhul Sfânt, sigur îi avea în vedere şi pe cei care de-a lungul vremurilor aveau să-şi dorească întâlnirea cu Domnul lor) :
„ … era un om numit Simeon. Omul acesta
- ducea o viaţă sfântă şi
- era cu frica lui Dumnezeu.
- El aştepta mângâierea lui Israel, şi
- Duhul Sfânt era peste el.
- Duhul Sfânt îl înştiinţase …
- El a venit în Templu, mânat de Duhul …
- Simeon … a binecuvântat pe Dumnezeu … Mai era acolo şi
- o prorociţă, Ana …
- Ana nu se depărta de Templu, şi
- zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni …
- a început să laude pe Dumnezeu şi
- să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea Ierusalimului”. (Luca 2 : 26 – 38)
III. Oamenii religioşi
În Ierusalim era Irod, mai erau şi preoţii cei mai de seamă, trăiau cărturarii etc. Ei nici măcar nu au ştiut că Mesia era pentru o scurtă vreme în oraşul lor.
Aşa va fi şi la revenirea Domnului Isus. Va trece prin lume şi Îşi va lua pe cei ce sunt ai Lui, iar oamenii religioşi (care nu sunt sinceri) îşi vor vedea de zilele lor, de studiile lor, de viaţa lor … ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat !
Dar, după Răpirea Bisericii nimic nu va mai fi cum a fost până atunci ! În Matei 24 : 27 scrie :
„Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului”. Luca (17 : 24) descrie acelaşi eveniment puţin altfel :
„Căci, cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa”.
Un fulger poată să ţină doar câteva secunde, timp în care poate străbate peste 300 de kilometri. Răpirea Bisericii însă, deşi va fi un eveniment limitat în timp, totuşi va avea o influenţă deosebită asupra întregului pământ …
Oare eu am garanţia că voi avea parte de Răpire ?