Lucruri care nu sunt uşor de înţeles
Gânduri din Evanghelia după Luca 4.31–8.55
I. Ajută pe cine nu ne-am aştepta şi nu ajută pe cei la care suntem siguri că le va veni în ajutor
Domnul Isus îl vindecă pe robul unui sutaş roman (Luca 7 : 1 – 10 deşi romanii erau cei care i-au cucerit ţara fiind practic duşmanii poporului evreu), apoi înviază un mort (care era un necunoscut pentru EL / Luca 7 : 11 – 17) iar după acestea Domnul nu-l scapă de la închisoare şi implicit de la moarte pe prietenul Lui !? Iar prietenul Lui, avea o părere foarte bună despre EL.
În Ioan 3 : 29 sunt scrise cuvintele lui Ioan Botezătorul :
„Cine are mireasă este mire ; dar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui : şi această bucurie, care este a mea, este deplină”. Ioan se bucura că este prietenul Domnului Isus.
Şi totuşi, (deşi în Proverbe 17 : 17 scrie clar că :
„Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate”), Domnul Isus nu a intervenit în ajutorul lui Ioan Botezătorul, iar el a ajuns să moară ca martir … (a se vedea Luca 7 : 18 – 35, 9 : 7 – 9).
II. Domnul Isus Şi-a făcut timp pentru alţii … nu şi pentru familie (a se vedea Luca 8 : 1 – 18 şi 8 : 19 – 21)
Apoi urmează o furtună ce-aduce pericolul de moarte (Luca 8 : 22 – 25 şi exact în acest timp … Isus doarme, fiind foarte obosit exact atunci când ucenicii Lui aveau cea mai mare nevoie de EL (deşi dacă ar fi analizat lucrurile şi Domnul avea nevoie de liniştirea furtunii).
Apoi ucenicii (care ştiau cu ce sacrificiu au ajuns în zona respectivă) văd ce înseamnă nerecunoştinţa omenească … Gherghesenii nu au ştiut cu ce sacrificiu au ajuns Isus şi ucenicii Lui la ei pentru a-i ajuta. Îndrăcitul ajunge să fie eliberat … dar Isus permite moartea porcilor dintr-o turmă mare… (versetul 32 şi Luca 8 : 26 – 39).
Consecinţa :
„Tot norodul din ţinutul gherghesenilor a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie şi S-a întors”. (Luca 8 : 37)
Ce să mai înţelegi ?
„La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl aşteptau. Şi iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus şi L-a rugat să vină până la el acasă ; pentru că avea o singură copilă, de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară.
Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade. Şi era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge ; ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul.
Ea s-a apropiat pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit. Şi Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine ?” Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi cei ce erau cu El au zis : „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi : „Cine s-a atins de Mine” ?
Dar Isus a răspuns : „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.” Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos înaintea Lui şi a spus în faţa întregului norod din ce pricină se atinsese de El şi cum fusese vindecată numaidecât. Isus i-a zis :
„Îndrăzneşte, fiică ; credinţa ta te-a mântuit, du-te în pace.” Pe când vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii şi-i spune : „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul.” Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii : „Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită.”
Când a ajuns la casa fruntaşului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei. Toţi plângeau şi o boceau. Atunci Isus a zis : „Nu plângeţi ; fetiţa n-a murit, ci doarme.” Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise.
Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână şi a strigat cu glas tare : „Fetiţo, scoală-te !” Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce. Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate”. (Luca 8 : 40 – 56)
Oare ce-au mai spus după aceea specialiştii în decese ? Domnul însă nu le-a scos ochii, (cum poate am fi făcut-o noi) pentru a le explica că ar fi fost mai bine pentru ei să tacă, deoarece Domnul Isus ştia că diagnosticul pus de ei era corect.
Unde a fost greşeala lor ? Ştiinţa în domeniul medicinei i-a făcut să se vadă superiori unui Om care le contesta diagnosticul, iar mândria i-a făcut să-şi bată joc de … Dumnezeu ! Nu ÎL cunoşteau pe Cel ce ia viaţa şi dă viaţa, în mâinile Căruia era chiar şi suflarea lor !
Dar în versetele următoare este descrisă vindecarea unei femei care era bolnavă de 12 ani (Luca 8 : 43) urmată de învierea unei fetiţe care avea tot 12 ani (Luca 9 : 40 – 56, şi versetul 42).
Altfel spus în anul în care o familie a avut o mare bucurie că li s-a născut o fetiţă, o femeie se îmbolnăvea grav şi-i mergea din rău în mai rău … boală, bani daţi, doctori etc. Dar femeia este vindecată oprindu-l din drum pe Domnul Isus care ar fi trebuit să se grăbească spre casa unde fetiţa „trăgea să moară” (v. 42), iar această oprire a făcut ca în v. 49 Luca să scrie că :
„ … vine unul din casa fruntaşului sinagogii şi-i spune : „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul”.
Poate tatălui îi venea să-I spună : „Dacă nu Ţi-aş fi spus că este o situaţie gravă, dar uite că te-ai oprit pentru ea şi acum a murit fetiţa”.
Isus l-a liniştit pe fruntaşul sinagogii înainte de-a apuca el să spună ce nu trebuie, să facă reproşuri etc. Ajung în sfârşit acasă şi pe fetiţa decedată : „Toţi plângeau şi o boceau. Atunci Isus a zis : „Nu plângeţi ; fetiţa n-a murit, ci doarme”. (v. 52) Ce părere ai pe moment, când vezi clar care este realitatea (fata moartă) … şi totuşi, Isus o învie … (Luca 8 : 55).
III. Prin toate lucrurile Domnul Isus lucrează şi înspre binele meu !
În Evrei 13 : 8 scrie :
„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci !”
Ce să mai spui despre drumul vieţii pe care mergi cu Isus ? Doar că este un drum necunoscut pe care Isus te va surprinde (uneori de câteva ori în aceeaşi zi), dar poţi fii sigur că deşi uneori nu vei înţelege mare lucru la fel de sigur este că acest adevăr a rămas valabil :
„ … ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său … ”. (Romani 8 : 28 – 29)