Boala infecţioasă (termenul generic era lepra) este descrisă în Biblie încă de acum mii de ani, (iar Levitic 13 este capitolul care se ocupă specific de lepră).
În contextul actual este bine să ne reamintim că Dumnezeu încă din perioada Vechiului Testament a :
- detaliat consultul de specialitate precum şi diferite situaţii de viaţă în care se putea produce infectarea,
- prescris regulile de igienă din Vechiul Testament care erau obligatorii pentru evitarea îmbolnăvirii,
- descris regulile de prevenţie.
I. Consultul de specialitate şi diferite situaţii de viaţă în care se putea produce infectarea
„Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis : „Când un om va avea pe pielea trupului o umflătură, o pecingine, sau o pată albă care va semăna cu o rană de lepră pe pielea trupului lui, trebuie adus la preotul Aaron sau la unul din fiii lui, care sunt preoţi.
Preotul să cerceteze rana de pe pielea trupului. Dacă părul din rană s-a făcut alb şi dacă rana se arată mai adâncă decât pielea trupului, este o rană de lepră: preotul care va face cercetarea să declare pe omul acela necurat.
Dacă pe pielea trupului va fi o pată albă, care nu se arată mai adâncă decât pielea, şi dacă părul nu s-a făcut alb, preotul să închidă şapte zile pe cel cu rana.
A şaptea zi preotul să-l cerceteze iarăşi. Dacă i se pare că rana a stat pe loc şi nu s-a întins pe piele, preotul să-l închidă a doua oară încă şapte zile.
Preotul să-l cerceteze a doua oară în ziua a şaptea. Dacă rana a mai scăzut şi nu s-a întins pe piele, preotul va spune că omul acesta este curat : este o pecingine; el să-şi spele hainele, şi va fi curat.
Dar dacă pecinginea s-a întins pe piele, după ce s-a arătat el preotului şi după ce acesta l-a declarat curat, să se mai supună încă o dată cercetării preotului. Preotul îl va cerceta. Dacă pecinginea s-a întins pe piele, preotul îl va declara necurat : este lepră …
Leprosul atins de această rană să-şi poarte hainele sfâşiate şi să umble cu capul gol ; să-şi acopere barba şi să strige : „Necurat ! Necurat !”
Câtă vreme va avea rana, va fi necurat : este necurat ! Să locuiască singur ; locuinţa lui să fie afară din tabără”. (Levitic 13 : 1 – 8, 45 – 46)
În Levitic 13 : 8 scrie : „Preotul îl va cerceta. Dacă pecinginea s-a întins pe piele, preotul îl va declara necurat : este lepră”.
Pe atunci boala o constata preotul (nu medicul, deoarece nu exista un sistem de sănătate şi practic şi de trup şi de suflet se ocupa numai preotul, care este limpede că se specializa în acest domeniu), şi tot preotul în urma izolării persoanei respective precum şi în urma evoluţiei bolii, dădea diagnosticul de necurat.
Este evident că nu se ştia despre bacterii, dar Dumnezeu le-a vorbit că acolo au de-a face cu o formă de viaţă pe care ei nu o puteau vedea, dar constatau urmările ei (în funcţie de evoluţia sau involuţia bolii).
Pentru a descrie că omul a fost infectat / infestat şi s-a îmbolnăvit, în ebraică termenul folosit este „tame” care se traduce cu „a fi sau a deveni necurat”. Ebraicul tame are 161 de ocurenţe.
Amintind câteva pasaje biblice vom observa că termenul se referă nu numai la infectare (la îmbolnăvire), ci are şi sensul de necinstire (pângărire). Tame poate avea atât o conotaţie fizică, cât şi morală dar şi spirituală.
Necurat (infectat / îmbolnăvit) devenea nu numai omul care avea lepră ci şi :
- victima abuzului sexual (Geneza 34 : 5, 13, 27).
- cel ce intra în contact cu un element necurat (Levitic 5 : 3).
- persoana care atingea trupul mort al unei insecte, al unui animal mic sau al unui animal mare (Levitic 11 : 23 – 24).
- femeia după naştere (Levitic 12 : 2, 5).
- cel care avea o relaţie păcătoasă din punct de vedere sexual (Levitic 18 : 20).
- omul care se întina spiritual (Levitic 19 : 31).
- preotul sau marele preot care se atingea de un mort (Levitic 21 : 1).
- preotul care se atingea de ceva necurat (Levitic 22 : 6 – 7).
Surse de infectare
- animalele (Leviticul 22 : 5 – 6).
- scurgerile din trupul uman (Leviticul 15 : 8, 10 – 11).
- omul mort (Numeri 19 : 13).
II. Regulile de igienă din Vechiul Testament care erau obligatorii pentru evitarea îmbolnăvirii
1. Necesitatea acoperirii (punerii unui capac) care constituie un echivalent al barierei de protecţie care este masca facială de la ora acuală
Numeri 19 : 15 „De asemenea, orice vas descoperit, care nu va avea un capac bine strâns pe el, va fi necurat”.
Personalul medical de atunci era informat că infectarea se făcea prin atingere (astfel se transmitea bacteria / boala)
Leviticul 11 : 35 „Orice lucru pe care va cădea ceva din trupurile lor moarte va fi necurat ; cuptorul şi vatra să se dărâme : vor fi necurate, şi le veţi privi ca necurate”.
2. Regulile de protecţie a personalului uman care intra în contact cu sursa de infecţie (puterea de contaminare a bolii, de transmitere a bacteriei)
În Levitic 14 : 36, 40 – 41 scrie :
„Preotul, înainte de a intra ca să cerceteze rana, să poruncească să se deşarte casa, ca nu cumva tot ce este în ea să se facă necurat.
După aceea să intre preotul şi să cerceteze casa … să poruncească să se scoată pietrele atinse de rană şi să le arunce afară din cetate, într-un loc necurat.
Să pună să răzuiască toată partea dinăuntru a casei, şi tencuiala răzuită să se arunce afară din cetate, într-un loc necurat”.
Erau educaţi că pierderea materială era mai puţin importantă decât viaţa omului. În Leviticul 14 : 45 – 46, 57 scrie :
„Să dărâme casa, lemnele şi toată tencuiala casei ; şi să scoată aceste lucruri afară din cetate, într-un loc necurat. Cine va intra în casă în tot timpul când era închisă va fi necurat până seara. ea arată când un lucru este necurat şi când este curat. Aceasta este legea pentru lepră”.
III. Prevenirea îmbolnăvirilor (reguli de prevenţie)
1. Necesitatea informării oamenilor în vederea prevenirii îmbolnăvirii
În Ezechiel 44 : 23 scrie :
„Vor învăţa pe poporul Meu să deosebească ce este sfânt de ce nu este sfânt şi vor arăta deosebirea dintre ce este necurat şi ce este curat”.
2. Necesitatea izolării celui infectat şi a evitării contactului cu persoanele sănătoase (cum trebuia să fie izolat bolnavul respectiv pentru împiedicarea răspândirii bolii)
Leviticul 13 : 46
„Câtă vreme va avea rana, va fi necurat : este necurat ! Să locuiască singur ; locuinţa lui să fie afară din tabără”.
3. Necesitatea folosirii soluţiei de dezinfectare
(A se vedea Numeri 19 : 17, 19 – 20, 22).
Concluzii
Acestea sunt doar câteva din informaţile de care avem nevoie pentru a ne păstra sănătatea fizică, dar ceea ce trebuie menţionat foarte clar este faptul că numai Dumnezeu ne poate proteja cu adevărat, având în vedere faptul că avem de-a face cu un duşman nevăzut (duşman este termenul folosit de noi pentru virus, bacterie etc., deşi nu este cel mai fericit termen care putea fi ales) …
În Exod 15 : 26 sunt notate cuvintele Lui Dumnezeu :
„El a zis :
- „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului Dumnezeului tău,
- dacă vei face ce este bine înaintea Lui,
- dacă vei asculta de poruncile Lui şi
- dacă vei păzi toate legile Lui,
nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe egipteni ; căci Eu sunt Domnul care te vindecă”.
Ceea ce trebuie accentuat este faptul că pe vremea aceea foarte importantă era prevenirea îmbolnăvirii bolii, (omul era responsabilizat în această privinţă), dar nu exista un anumit tratament specific (o medicaţie ce putea fi folosită) în vederea vindecării omului bolnav.
Dependenţa totală de Dumnezeu a fost şi rămâne valabilă şi în domeniul sănătăţii.