„El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer. După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. Şi tot timpul stăteau în Templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.” (Luca 24 : 50 – 53). Totul părea a fi foarte în regulă, dar porunca pentru ei nu a fost să stea tot timpul şi să-L laude pe Dumnezeu !? Cum a rămas cu ceea ce ei ştiau, de atunci din momentul în care Domnul Isus : „ … le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură” ? (Marcu 16 : 15)
Timpul avea să treacă şi Luca notează, (în Faptele Apostolilor 8 : 1) ce s-a întâmplat după martirajul lui Ştefan :
„Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei”.
Au rămas în Ierusalim exact cei cărora, Domnul Isus le spusese :
„Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” (Fapte 1 : 8).
Era foarte clar ce aveau de făcut după primirea puterii, traseul pe care îl aveau de parcurs : Ierusalim, Iudeea, Samaria … În Fapte 8 : 4 şi 5 este scris : „Cei ce se împrăştiaseră mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul. Filip s-a coborât în cetatea Samariei şi le-a propovăduit pe Hristos”. Filip nu era unul dintre cei doisprezece !
Trecând la noi, când unele lucruri sunt la fel de nebiblice ca şi altele, după ce criterii stabilim, care sunt mai importante decât altele ?
Amvon, baptisteriu, (care a pătruns în clădirea Bisericilor, prin secolul III), clădirea Bisericii, Şcoala Duminicală, tobe, ziua în care ţinem slujbele Bisericii din timpul săptămânii, orarul lor etc., nu le avem în Noul Testament, fiind forme prin care ne exprimăm credinţa. Dar nu avem nici Citirea Bibliei într-un an, doi sau trei, precum şi alte proiecte, care sunt bune.
Devenim legaţi de tradiţiile noastre, de formele noastre a căror întreţinere ne ia poate peste 90 % din energie şi din buget, în aşa fel încât pentru câştigarea sufletelor celor pierduţi nu mai avem nici puterea spirituală, nici resursele materiale … nici prioritatea spirituală pentru a remedia măcar deficienţele !
Din „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” (Marcu 16 : 15), am ajuns la : Staţi, ancoraţi-vă numai în clădirea Bisericii şi în întreţinerea programelor ei : cor, orchestră etc., numai lucruri bune … dar care nu sunt cele mai bune, ceva lipseşte. Autoritatea spirituală a creştinului care nu îşi mai potriveşte viaţa după Biblie, ci după felul în care a primit credinţa va slăbi tot mai mult !
Întreţinerea tradiţiilor adunării locale, poate fi mai importantă decât viaţa pe care o găsim în Cuvântul Lui Dumnezeu ! Care ar fi problema în toate acestea ? Care este menirea Bisericii ? Ce foloase are Marele Păstor al oilor din turma Lui ?
Ce Îi oferim noi ? Programe, rugăciuni, cereri pentru creşterea nivelului nostru de trai … timp în care ÎL recunoaştem ca Domn, (mai ales în timpul slujbelor spirituale), dar în viaţa de zi cu zi, nu arătăm că EL ar fi Stăpânul ! De ce ? Fiindcă avem formele de evlavie … nu şi evlavia !
Avem setul de învăţături Biblice, ne zidim şi ne tot zidim / edificăm spiritual, devenim obezi spiritual, de atâta cunoştinţă teoretică, pe care o tot înmagazinăm, dar mărturia noastră în afară este tot mai slabă, iar lucrarea Duhului Sfânt este tot mai mică / puţină între noi !
Ne bazăm pe ce putem face noi pentru Dumnezeu şi nu ne mai prea aşteptăm ca EL să intervină în viaţa noastră ! Şi atunci, în ce măsură mai este Domnul Isus, Capul Trupului ? Putem să avem Mărturisirea de credinţă şi fără să avem credinţa !
Bugetul unei Biserici arată care îi sunt priorităţile …
De studiat : Cum a devenit Biserica din Trupul Domnului Isus, o instituţie / ceva static ? Cum s-au adăugat sacii de balast care atârnă de picioarele Bisericii, în aşa fel încât îi împiedică mersul / înaintarea ?
Dacă de Biserica x, (se poate citi Cezareea, sau oricare alt nume), ar depinde evanghelizarea întregii lumi, (cum a depins de Biserica din Ierusalim), în cât timp ar fi evanghelizată toată lumea, sau ce s-ar alege de evanghelizarea / mântuirea oamenilor ?
Falimentele mici, la nivelul local, adunate duc la falimentul Bisericii naţionale … iar falimentele adunărilor naţionale, duc la falimentul mondial … La ora actuală, unde sunt forţele spirituale, prin care Biserica Domnului, se dezvoltă ?
Nu sunt oare în ţările lumii a treia, sau în mediul Bisericii prigonite din Asia, de exemplu ? De ce ? Creşterea nivelului de trai, a confortului, a comodităţii, scade dorinţa de lucrare spirituală …
De unde, de la cine să ne luăm modelele comportamentale ? Întoarcerea la Isus, la viaţa Lui, la Cuvântul şi la voia Lui prin lucrarea Duhului Sfânt este soluţia.
Ce vrea Dumnezeu, Tatăl de la copiii Lui ? Nu este destul să investim bani în formarea de creştini ! Problema este că : „Ucenicul nu este mai pe sus de învăţătorul său”, ci el va deveni ca învăţătorul lui !
Să ne uităm la învăţătorii de copii de azi, (de exemplu), pentru a vedea ce creştini vom avea peste opt ani de Şcoală Duminicală ?! Putem vedea de acum dacă Îl credem pe Cuvânt pe Domnul Isus ! Şi acest lucru este valabil şi în adunare !
Dacă judecăm aşa, putem realiza că nu este destul să avem activităţile în stare de funcţionare ! Să vedem după ce modele sunt formaţi copiii, tinerii şi adulţii de azi, pentru a deduce felul în care va arăta Biserica de mâine ! Ce moştenire lăsăm după noi ?
Ţinem de Harul Domnului, de intervenţiile Lui supranaturale, altfel dacă managementul Bisericii ar depinde de noi, foarte uşor am putea-o falimenta, având Biblia în mână, nu şi în inimă … ci doar în memorie. Ce modele avem prin liderii noştri şi ce modele suntem noi ?
În oglindă, dacă vom privi cu atenţie, vom vedea Biserica de mâine, dar dacă nu suntem atenţi, ne vom vedea doar pe noi, fiecare se va vedea doar pe el ! Cei ce privesc în oglinda lui Dumnezeu, în Cuvântul Scripturii, ÎL văd pe Dumnezeu şi îşi potrivesc viaţa după EL ! Îşi reglează ceasul lor după ceasul LUI ! Se îmbracă la fel ca EL, vorbesc ca şi EL pentru că trăieşte Isus în ei !
Aşa se schimbă lumea, începând cu un om ! Din Adam se trag toţi oamenii … din Isus, toată Biserica ! Nu trebuie să neglijez omul, nu este chiar atât de neimportant precum pare … chiar dacă este numai unul ! Prin Unul se pot schimba multe lucruri şi mulţi oameni ! Totul a început de la unul / Adam şi-apoi de la UNUL … Isus !