IV. Sistemul disciplinar al Lui Dumnezeu sau În ce constă plata (pedeapsa) ?
În măsuri disciplinare care au ca scop readucerea celui care a greşit la viaţa de om liber, (care nu are nicio datorie faţă de nimeni). Din sistemul disciplinar al Lui Dumnezeu fac parte :
• judecătorul,
• temnicerul şi
• temniţa / închisoarea.
„Când te duci cu pârâşul tău înaintea judecătorului, pe drum caută să scapi de el ; ca nu cumva
- să te târască înaintea judecătorului,
- judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, şi
- temnicerul să te arunce în temniţă”. (Luca 12 : 58)
Cuvântul penitenciar redă cel mai bine scopul privării de libertate :
„Închisoare făcută ca să-i aducă pe deținuți la penitență …”. (Scriban, 1939) În acest dicţionar penitenţa este explicată ca referindu-se la :
„Căință, regret adînc de păcatele comise”.
1. Dumnezeu este „Judecătorul cel drept”
În Isaia 33 : 22 scrie :
„Căci Domnul este
- Judecătorul nostru, Domnul este
- Legiuitorul nostru, Domnul este
- Împăratul nostru : El ne mântuieşte !”
Apostolul Pavel i-a scris lui Timotei despre răsplată :
„De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui”. (II Timotei 4 : 8)
În viaţă observăm uneori (dar de cele mai multe ori nici măcar nu realizăm pe moment) cât de adevărat este cuvântul din Psalmul 19 : 9 unde scrie că : „ … judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte”. Pentru unii sunt simple întâmplări … dar Dumnezeu are căile Lui, metodele şi împrejurările în care se foloseşte de cine vrea pentru a aduce pocăinţa în viaţa celui care nu se mai preocupă cu adevărat de sufletul lui.
2. Temnicerul
Pierderea libertăţii de decizie, (intrarea sub autoritatea altuia), suferinţa etc.
În Geneza 39 : 22 scrie :
„Şi mai marele temniţei a pus sub privegherea lui pe toţi întemniţaţii care erau în temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo decât prin el”.
Faptele Apostolilor 16 : 24, 27
„Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa dinăuntru şi le-a băgat picioarele în butuci … Temnicerul s-a deşteptat; şi, când a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit”.
3. Temniţa / închisoarea
Pierderea libertăţii de mişcare
Iosif a spus :
„Căci am fost luat cu sila din ţara evreilor şi chiar aici n-am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă”. (Geneza 40 : 15)
„Cam în aceeaşi vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din biserică, pentru ca să-i chinuiască ; şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna şi pe Petru. – Erau zilele praznicului Azimelor. –
După ce l-a prins şi l-a băgat în temniţă,
- l-a pus sub paza a patru cete de câte patru ostaşi, cu gând ca după Paşti să-l scoată înaintea norodului.
- Deci Petru era păzit în temniţă, şi biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el. În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea
- între doi ostaşi, legat de mâini cu două lanţuri ; şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă”. (Faptele Apostolilor 12 : 1 – 6)
Concluzii
Ce-ar putea omul să facă pentru a scăpa de sentinţă ?
Să caute concilierea, să-şi ceară iertare, să-şi recunoască păcatul, (pentru că aici este vorba de un om vinovat care merge spre judecătorie, iar pe drum se întâlneşte exact cu acuzatorul lui, cu partea vătămată, care acceptă stingerea conflictului dacă vinovatul caută împăcarea, cerându-şi iertare şi plătind ceea ce i se cere).
- Să realizeze cât de gravă este fapta pe care a făcut-o.
- Să caută împăcarea oricât l-ar costa, cât mai poate, ştiind că dreptatea nu este de partea lui.
- Să înţeleagă că dacă nu face ce trebuie, alţii îi vor face lui exact ce nu-i place …
STUDII ASEMĂNĂTOARE :