Jertfirea lui Isaac, (II) Geneza 22.6, 19, Evrei 11.17-19

Florin

Testul încrederii în Dumnezeu sau Testul Învierii

„Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus în spinarea fiului său, Isaac, şi a luat în mână focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amândoi împreună …

Avraam s-a întors la slugile sale şi s-au sculat şi au plecat împreună la Beer-Şeba, căci Avraam locuia la Beer-Şeba”. (Geneza 22 : 6, 19)

„Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare : el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu ! El căruia i se spusese : „În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele !” 

Căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar şi din morţi ; şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi”. (Evrei 11 : 17 – 19)

Cuvântul Lui Dumnezeu este foarte explicit şi spune clar că :

  • Avraam l-a adus ca jertfă pe Isaac. Jertfa a fost adusă cu adevărat : „Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac”. Pe Muntele Moria, Avraam nu doar s-a făcut că îşi aduce copilul ca jertfă, ci lucrul acesta l-a făcut cu adevărat în inima lui. Nu a fost o jertfă adusă din punct de vedere fizic, ci pe plan spiritual : prin credinţă.
  • În textul Biblic scrie clar că au urcat doi (tatăl şi fiul, amândoi) : „ … au mers astfel amândoi împreună”; dar la coborâre, pe drumul de întoarcere de pe munte, scrie foarte clar că numai : „Avraam s-a întors”.

Deşi din punct de vedere fizic, Isaac exista în continuare, dar nu mai era în inima lui Avraam, (cum a fost înainte de jertfire). În Avraam era produsă o schimbare ! Tatăl şi-a adus fiul ca jertfă ! Era o preînchipuire a Jertfei de pe Calvar, numai că Domnul Isus a murit şi a înviat cu adevărat !

Despre Avraam găsim scris că după jertfă, l-a primit pe Isaac : „ca înviat din morţi”, deoarece pentru Avraam (de la început), era clar că va trebui să-şi aducă fiul ca jertfă.

În vremurile de încercare, de pe muntele, pe care urci purtând în inimă pe altcineva, ajungi să cobori singur …

De ce scrie despre un munte ? Simbolic se referă la ceva care este greu de urcat, o perioadă foarte dificilă din viaţă, în care ai parte de mult greu …

Spiritual putem vorbi de încercarea credinţei în care, (la urcarea spre jertfirea de sine), am în mine o iubire exagerată pentru ceva sau cineva, iar la întoarcere, sunt doar cu EL, cu Cel înviat din morţi, (nu din moarte ci morţi, ca plural al cuvântului moarte, nu ca plural al cuvântului mort) ! …

Există Testul veşniciei, adică al lucrurilor durabile, veşnice, al lucrurilor care vin de la Dumnezeu. Doar aceste lucruri au valoare eternă, acele lucruri al căror Iniţiator şi Desăvârşitor este Domnul Isus :

„Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu”. (Evrei 12 : 2).

Orice lucru pe care îl am şi la care ţin şi orice lucrare (pe care o fac şi la care ţin foarte mult) trebuie să treacă prin acest test al focului, al morţii.

Atunci când Dumnezeu îmi cere renunţarea (la Isaacul meu) şi eu ÎL ascult, dacă acel lucru este de la El pentru mine, va fi readus în viaţa mea, întrucât moartea nu are putere asupra vieţii care vine de la EL …

Lucrurile care rămân moarte, sau nimicite nu au valoare spirituală. Despre acest lucru vorbeşte şi Gamaliel :

„ … Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici ; dar dacă este de la Dumnezeu, n-o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu.” Ei au ascultat de el” (Fapte 5 : 38 – 40).

Orice Avraam, sau fiu al lui, (adică omul credinţei), va accepta testele la care îl va supune Acelaşi Dumnezeu, care aparent este foarte nemilos, părând că este gata să-i ia totul copilului Lui … din ceea ce tot EL i-a dat la un moment dat …

Avraam a învăţat cel puţin două lecţii :

  1. Dumnezeu dă viaţă, (aşa l-a primit pe Isaac) ;
  2. Dumnezeu este CEL care înviază morţii, (aşa l-a primit pe Isaac, pe cel care a trecut pe locul al doilea, în inima lui Avraam).

Acest proces este folosit pentru creşterea credinţei, fiindcă, (în urmă cu mai mulţi ani), atunci când lui Avraam i s-a adus vestea că peste un an urma să aibă un copil … nu L-a crezut pe Dumnezeu !

„Dumnezeu a zis lui Avraam : „Să nu mai chemi Sarai pe nevasta ta, Sarai ; ci numele ei să fie Sara. Eu o voi binecuvânta, şi îţi voi da un fiu din ea ; da, o voi binecuvânta, şi ea va fi mama unor neamuri întregi ; chiar împăraţi de noroade vor ieşi din ea.”

Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ şi a râs, căci a zis în inima lui : „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani ? Şi să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani ?”

Şi Avraam a zis lui Dumnezeu : „Să trăiască Ismael înaintea Ta !” Dumnezeu a zis : „Cu adevărat, nevasta ta, Sara, îţi va naşte un fiu ; şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca un legământ veşnic pentru sămânţa lui după el”. (Geneza 17 : 15 – 19)

STUDII ASEMĂNĂTOARE :