Ce învăţăm noi ? Cel Rău vine cu câte-o ofertă specială dar realitatea de după muşcarea momelii poate să fie cât se poate de dură, pentru cel care cade în ispita de-a-i face pe plac !
În Evanghelia după Matei 4 : 8 – 11, despre Domnul Isus scrie că :
„Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis :
Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.”
„Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris : „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.”
Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească”.
Cel Rău pentru a-şi atinge scopurile (satisfacerea mândriei lui), se foloseşte de ispită şi de minciună, în mintea celui ispitit fiind indusă părerea că diavolul chiar îi vrea binele …
I. Ispita
Modul de lucru al Celui Rău, (a se citi ispitire) este asemănător celui folosit în Eden : „Diavolul
- L-a dus apoi pe un munte foarte înalt,
- I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi
- I-a zis …”.
Pentru atingerea scopului demonic, Cel Rău foloseşte cel puţin trei paşi :
1. ducerea (atragerea) ţintei într-un loc retras, (unde nu mai este nimeni), ruperea credinciosului prin anumite metode din zona sigură, şi ajungerea într-o zonă de unde poate
2. să vadă ceva atractiv, (pentru el) după care urmează
3. persuasiunea demonică, şoapta ce-i spune omului respectiv exact ce-i place să audă … o ofertă specială, ceva de nerefuzat, obţinerea multului cu costuri minime !
Diferenţa majoră dintre Dumnezeu şi Cel Rău este aceasta. Calea de acces folosită pentru a ajunge la inima omului este diferită :
- Dumnezeu Se foloseşte de Cuvântul auzit (rostit) : „Astfel, credinţa vine în urma auzirii ; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos”. (Romani 10 : 17) Poarta de intrare este urechea. Expresia : „Cine are urechi … ”, este folosită de 14 ori în Noul Testament (Matei 11 : 15, 13 : 9, 43, Marcu 4 : 9, Luca 8 : 8, 14 : 35, Apocalipsa 2 : 7, 11, 17, 29, 3 : 6, 13, 22, 13 : 9).
- Cel Rău se foloseşte de ochi (vedere) prin intermediul imaginii. (Poarta de intare este ochiul).
Exemplu : „Femeia a văzut că
- pomul era bun de mâncat şi
- plăcut de privit şi că
- pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat ; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el”. (Geneza 3 : 6)
Foarte multe a observat dintr-o singură privire, atunci când Cel Rău i-a atras atenţia, iar ea a ales să-i dea credit şi să privească înspre pomul indicat de cel rău … ispita pătrunzând până în inima ei !
II. Mândria
„Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie”. (Matei 4 : 9)
Mândria doreşte închinare, plecăciuni etc. (Cuvântul plecăciune provine din lat. plĭcátio, – ónis / plecat şi înseamnă : „Închinăciune, reverență, salut prin aplecarea corpului”. Scriban, 1939)
Cât de mult îşi doreşte Cel Rău ca omul să i se închine, se poate constata şi din preţul dispus să îl plătească pentru a i se face serviciul respectiv ! Ar da totul numai ca să obţină închinarea, recunoaşterea … a ceea ce nu este ! În fond ne putem întreba pe drept :
„De când a devenit el proprietarul pământului ? Şi cu ce a plătit ca să obţină această proprietate a Lui Dumnezeu !”
Este interesant de observat afirmaţia celui rău :
„Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis …”.
Ce reiese din cuvintele Lui ? Că poţi avea parte de împărăţii fără a beneficia şi de strălucire. Adică poţi să obţii anumite lucruri pe căi necinstite (oculte, în acest exemplu), dar vei avea o viaţă ştearsă, fără satisfacţiile care vin în urma obţinerii unui lucru pe calea legală ! De fapt aceasta este realitatea, nu te poţi bucura de lucrul obţinut pe căi necinstite !
În împărăţiile de atunci, (care erau guvernate de monarhi), puterea o putea obţine (în mod legitim) numai fiul împăratului respectiv, adică moştenitorul legal, în niciun caz cineva care se închina Celui Rău !
III. Minciuna
„Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie”. (Matei 4 : 9)
Dar oare poţi să crezi un mincinos, care promite că dă totul dacă i te închini ? Trebuie avut în vedere :
1. că acolo nu existau martori (aşa că promisiunea nu putea fi probată cu doi sau trei martori, existând posibilitatea de-a rămâne o vorbă goală) ;
2. dacă s-ar fi ţinut de cuvânt, cel rău ar fi rămas sărac lipit pământului, cum se spune, pierzându-şi locul de muncă. Oare chiar aşa avea să fie ? Promisiune era că-i va da toate împărăţiile (lucrurile este termenul folosit de cel rău, pentru el fiind simple momeli folosite pentru a obţine închinarea, pentru atingerea scopului pe care şi l-a propus), aşa că cel rău sigur se referea la obiecte, lucruri etc., în niciun caz la oameni !
3. Adevărul (Isus) crede Minciuna (pe Cel rău) ? Nu deoarece Adevărul se ştie cu Minciuna.
În Ioan 8 : 44 sunt scrise cuvintele Domnului Isus (aici Adevărul spune despre minciună) :
„Voi aveţi de tată pe diavolul ; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost
- ucigaş ; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este
- mincinos şi
- tatăl minciunii”.
[Minciună : „Denaturare intenționată a adevărului având de obicei ca scop înșelarea cuiva ; neadevăr”. Dex, 1998]
Cine îl crede păţeşte ce-a păţit Eva … ce-a intrat în familia ei ? Răul înspre care s-a deschis, dar nu a mai avut parte şi de binele (despre care ea poate credea că va rămâne, în fond era vorba despre un “pom al cunoştinţei binelui şi răului”).
Una a fost reclama celui rău şi alta a fost realitatea, (au urmat) : durerea, supunerea faţă de autoritate, spini (buruieni), transpiraţia, uciderea şi moartea, dezbinarea unei familii. Totul după acceptarea unei oferte mincinoase !
CONCLUZIE :
Atenţie în special la imagini … în aceste vremuri avem nevoie să ne concentrăm mai mult pe Cuvântul Lui Dumnezeu !