II. În ce poate să constea încercarea ?
Unui creştin îi poate fi testat :
- trupul / foamea (Luca 4 : 2 – 4 / atunci când ai o problemă să o rezolvi de unul singur ; ex. David / I Samuel 25 : 26),
- sufletul / smerenia (Luca 4 : 5 – 8 / viaţa dublă, compromisul făcut în ascuns ; ex. Ezechiel 8),
- duhul / preluarea controlului asupra vieţii spirituale (Luca 4 : 9 – 14).
În Luca 4 : 1 – 2, 12 – 13 scrie că :
„Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustiu, unde
- a fost ispitit [gr. peirazomenos, “încercat, ispitit”] de diavolul timp de patruzeci de zile … Isus i-a răspuns : „S-a spus :
- „Să nu ispiteşti [gr. ekpeiraseis “a testa temeinic”] pe Domnul Dumnezeul tău.” După ce
- L-a ispitit [gr. peirasmon din peirasmos „experiment, încercare, ispită”] în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme [gr. kairou “un moment oportun”] …”. (Luca 4 : 1 – 2, 12 – 13)
Isaia 30 : 1 „Vai – zice Domnul – de copiii răzvrătiţi, care iau hotărâri fără Mine, fac legăminte care nu vin din Duhul Meu şi îngrămădesc astfel păcat peste păcat !”
Dacă impulsul de-a face un anumit lucru precum şi hotărârile luate nu vin de la Dumnezeu, de la cine vin ? Există cel puţin două răspunsuri, sursa pot fi :
- eu sau poate fi
- cel rău / cei răi (oamenii de care ascult / mă las influenţaţ).
STUDII ASEMĂNĂTOARE :