Iosif sau Cinci perioade ale maturizării spirituale [Iosif în limba română înseamnă : „Dumnezeu creşte şi sporeşte”].
Istoria lui
Omorârea lui
Sexualitatea lui (natura omenească / firea pământească)
Inspiraţia Divină (darurile spirituale)
Finalul testării (deschiderea uşilor binecuvântării : loc de muncă, prosperitate, căsătorie) etc.
1. Istoria lui (întoarcerea la Dumnezeu)
Viaţa lui poate fi împărţită în trei etape / perioade :
- copilăria – adolescenţa … primii 17 ani din viaţă („Iosif, la vârsta de şaptesprezece ani, păştea oile …”. Geneza 37 : 2),
- tinereţea sau următorii 13 ani, (18 – 30 „Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s-a înfăţişat înaintea lui faraon … ”. Geneza 41 : 46),
- maturitatea (30 – 110 ani : „Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său ; şi a trăit o sută zece ani”. Geneza 50 : 22)
Trecutul, prezentul … viitorul ? Azi bogat, iubit, binecuvântat … mâine ? Fiecare etapă a vieţii are caracteristicile ei …
2. Omorârea lui (lupta cu firea lui)
„Ei au luat atunci haina lui Iosif; şi înjunghiind un ţap, i-au înmuiat haina în sânge. Au trimis tatălui lor haina cea pestriţă, punând să-i spună : „Iată ce am găsit ! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.”
Iacov a cunoscut-o şi a zis : „Este haina fiului meu ! O fiară sălbatică l-a mâncat ! Da, Iosif a fost făcut bucăţi !” Şi şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi a jelit multă vreme pe fiul său”. (Geneza 37 : 31 – 34)
„Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.
De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli”. (Coloseni 3 : 1 – 5)
„Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi”. (Galateni 5 : 17)
3. Sexualitatea lui (sfinţirea)
„După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi a zis : „Culcă-te cu mine !” El n-a voit şi a zis nevestei stăpânului său :
„Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă şi mi-a dat pe mână tot ce are. El nu este mai mare decât mine în casa aceasta şi nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că eşti nevasta lui. Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu ?”
Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce şi să se împreuneze cu ea. Într-o zi, când intrase în casă ca să-şi facă lucrul şi când nu era acolo niciunul din oamenii casei, ea l-a apucat de haină, zicând : „Culcă-te cu mine !” El i-a lăsat haina în mână şi a fugit afară din casă”. (Geneza 39 : 7 – 12)
„Şi, prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. – Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti : după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră !
Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire. Şi ce roade aduceaţi atunci ? Roade de care acum vă este ruşine: pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea.
Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică”. (Romani 6 : 18 – 22)
Ispita
- Unde vine.
- Când ?
- Cum se manifestă ?
Ce trebuie să fac ?
„Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre ; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.
De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli”. (I Corinteni 10 : 13 – 14)
„V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari, şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, şi aţi biruit pe cel rău. Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume : pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trec ; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac”. (I Ioan 2 : 14 – 17)
4. Inspiraţia Divină
„Paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului, care erau închişi în temniţă, au visat într-o noapte amândoi câte un vis, şi anume fiecare câte un vis care putea să capete o tălmăcire deosebită. Iosif, când a venit dimineaţa la ei, s-a uitat la ei ; şi i-a văzut trişti.
Atunci a întrebat pe dregătorii lui faraon, care erau cu el în temniţa stăpânului său, şi le-a zis : „Pentru ce aveţi o faţă aşa de posomorâtă azi ?” Ei i-au răspuns : „Am visat un vis şi nu este nimeni care să-l tălmăcească.”
Iosif le-a zis : „Tălmăcirile sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiţi-mi, dar, visul vostru.” …
Amândoi am visat câte un vis în aceeaşi noapte; şi anume, fiecare din noi a visat un vis care a primit o tălmăcire deosebită”. (Geneza 40 : 5 – 8, 41 : 11)
„Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora”. (I Corinteni 12 : 7)
„Inspirațiúne (lat. inspirátio, -ónis). Intrarea aeruluĭ în plămînĭ. Fig. Sfat, sugestiune : a lucra prin inspirațiunea cuĭva. Starea sufletuluĭ aflat supt influența directă a uneĭ puterĭ supranaturale : inspirațiune profetică”. (Scriban, 1939)
5. Finalul testării
„Cuvintele acestea au plăcut lui faraon şi tuturor slujitorilor lui. Şi faraon a zis slujitorilor săi : „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu ?”
Şi faraon a zis lui Iosif : „Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput şi atât de înţelept ca tine. Te pun mai mare peste casa mea, şi tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.”
Faraon a zis lui Iosif : „Uite, îţi dau stăpânire peste toată ţara Egiptului.” Faraon şi-a scos inelul din deget şi l-a pus în degetul lui Iosif ; l-a îmbrăcat cu haine de in subţire şi i-a pus un lanţ de aur la gât. L-a suit în carul care venea după al lui şi strigau înaintea lui : „În genunchi !”
Astfel i-a dat faraon stăpânire peste toată ţara Egiptului. Şi a mai zis lui Iosif : „Eu sunt faraon ! Dar fără tine nimeni nu va ridica mâna, nici piciorul în toată ţara Egiptului.”
Faraon a pus lui Iosif numele : Ţafnat-Paeneah şi i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Şi Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului.
Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s-a înfăţişat înaintea lui faraon, împăratul Egiptului, şi a plecat de la faraon şi a străbătut toată ţara Egiptului”. (Geneza 41 : 37 – 46)
„Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic”. (Iacov 1 : 2 – 4)
Dumnezeu lucrează prin întâmplări (potrivnice sau favorabile / potriviri sau împotriviri) … El ia, EL dă … de aceea :
„Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta ! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările”. (Proverbe 3 : 5 – 6)