Iona cel modern
Iona cel de azi fuge cu vaporul, cu avionul sau … cu motivul ! Contează oare că în loc de corabie folosesc motive şi scuze de genul celor din Luca 14 : 18 – 21 ?
Din punctul Domnului de vedere, nu contează, iar punctul meu de vedere … nu contează. Motive de calitate putem produce şi reproduce, dar El nu are nevoie de motivele şi motivaţiile noastre, ci de ascultarea noastră.
Lui Lot, Domnul îi spune : “Scapă la munte” (Geneza 19 : 17) … dar el nu ştia cum să scape de munte. Aş dori să-mi scap viaţa dar aşa cum îmi place mie. La fel ca şi Esau suntem şi noi : avem mai multe drepturi (ale omului) decât obligaţii. Ce-ar fi dacă Domnul s-ar comporta cu noi aşa cum ne comportăm şi noi cu El ?
Oare nu era un alt prooroc în tot Israelul !? De ce a ales Dumnezeu să se folosească tocmai de Iona ? Poate pentru că el avea o nevoie acută de disciplinare …
Dacă până şi Domnul Isus, (deşi nu a fost neascultător), a avut nevoie să înveţe ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit, (a se vedea Evrei 5 : 8) şi a învăţat lecţiile ascultării, cu atât mai mult noi vom avea parte de testarea ascultării faţă de voia Lui. Şi nu trebuie să uităm că Domnul a fost ascultător până la moarte şi nu I s-a dat o moarte uşoară, ci una foarte grea : moartea pe cruce. La ceea ce a trebuie să înveţe în viaţă I s-a adăugat încă ceva : o moarte grea.
Aşa este şi astăzi. După o viaţă de ascultare şi azi sunt creştini care ajung la Domnul, printr-o moarte care vine după multe suferinţe. Ascultarea se învaţă practic de la Cel care predă zilnic ascultarea.
Iona, în neascultarea lui este un prototip. Orice creştin sincer atunci când se uită în oglindă … îl vede pe Iona. Fiecare creştin, până la un anumit moment din viaţă, este un Iona cel puţin pentru un timp, dacă nu, chiar pentru întreaga viaţă.
La ora actuală Iona poate purta multe nume … în general, nume din registrul de membri al bisericii Domnului Isus. Iona este şi tânăr dar, poate fi şi bătrân. Istoria biblică se poate rezuma ca fiind istoria Iona -ilor mai vechi sau mai noi. Ca şi ei învăţăm să ne supunem Domnului prin viaţa zilnică sau silnică !
Corabia motivelor de îndepărtare faţă de El şi astăzi are bilete de vânzare precum şi locuri libere. Nu trebuie să uit că locul lui Iona a rămas liber. Este o greşeală să-mi cumpăr un astfel de bilet al neascultării.
Şi pentru mine poate exista un sorţ nefavorabil, un peşte, un ţărm, precum şi o umbră falsă, toate precedate de vreo furtună şi urmate de vreun vierme care roade adăposturile imaginare. Vântul uscat şi soarele arată unde este problema : la cap !
Pentru un astfel de om, modul în care intervine Isus este rău. Felul Lui de a lucra nu este corect, din punctul de vedere al lui Iona. Dar modul în care eu ÎL văd pe Domnul, nu-L schimbă pe Domnul !
În El nu este schimbare, dar în mine este nevoie de multă schimbare: capul, mintea mea, au nevoie de înnoire zilnică. Îl pot lăsa să mă transforme în chipul Lui, sau pot alege să-mi păstrez chipul meu!
Ţărâna pusă pe cap, (în vechime) era un simbol al pocăinţei. Atunci când omul făcea acest lucru, îşi putea aduce aminte că din ţărână a fost făcut şi în ţărână se va întoarce. A plecat de acolo doar pentru o vreme. Nu contează pentru cât timp plec de acasa.
Cândva … va avea loc o reîntoarcere. Şi ea este obligatorie. Ce contează este ca, în timpul acestei călătorii (care este viaţa de pe pământ), să-mi asigur un loc în cer, prin Domnul Isus … tocmai pentru aceasta a venit EL din cer pe pământ !
Nu trebuie să uit că deşi, eu pot alege să nu ÎL ascult, şi vântul ÎL ascultă (şi pot avea parte de vreo furtună) ; şi peştele, şi viermele şi soarele … toate ÎL ascultă, iar lecţia ascultării se predă pînă când omul o învaţă.