Ioas sau Decizii luate sub puterea influenţelor pozitive sau negative [2 Cronici 24.1–7, 17-22]
Introducere
Ioas a fost influenţat în bine sau în rău, dar el a hotărât de cine să asculte şi a decis rău la sfârşit.
Adevărul central :
În viaţă orice om are parte de influenţe pozitive (care îl apropie de Dumnezeu) sau de influenţe negative (care îl îndepărtează de Dumnezeu) dar contează în final ce decide omul respectiv.
Folosind metafora corabiei putem spune că nu contează atât de mult ce vânturi bat, ci în ce direcţie decide creştinul (corabia) să meargă.
Din acest motiv este necesară întărirea capacităţii omului de-a lua decizii bazate pe principii clare.
I. Influenţa pozitivă (II Cronici 24.1–7)
Influenţă :
„Acțiune (sau complex de acțiuni) care se exercită asupra unui lucru sau a unei persoane și este capabilă să modifice conținutul, concepțiile, sentimentele, deprinderile etc.”. (DLRLC, 1955-1957)
„Ioas avea şapte ani când a ajuns împărat şi a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Ţibia din Beer-Şeba. Ioas a făcut ce este bine înaintea Domnului în tot timpul vieţii preotului Iehoiada. Iehoiada a luat pentru Ioas două neveste, şi Ioas a născut fii şi fiice.
După aceea, Ioas şi-a pus de gând să dreagă Casa Domnului. A strâns pe preoţi şi pe leviţi şi le-a zis : „Duceţi-vă prin cetăţile lui Iuda şi strângeţi bani din tot Israelul, pe fiecare an, pentru dregerea Casei Dumnezeului vostru. Şi grăbiţi-vă cu lucrul acesta.” Dar leviţii nu s-au grăbit.
Împăratul a chemat pe marele preot Iehoiada şi i-a zis : „Pentru ce n-ai vegheat ca leviţii să strângă din Iuda şi din Ierusalim darea poruncită de Moise, robul Domnului, şi pusă pe adunarea lui Israel pentru Cortul mărturiei ?
Căci nelegiuita aceea de Atalia şi fiii ei au pustiit Casa lui Dumnezeu şi au întrebuinţat în slujba Baalilor toate lucrurile închinate Casei Domnului.” … ”. (II Cronici 24 : 1 – 7)
În II Împăraţi 12 : 2 scrie că : „Ioas a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, în tot timpul cât a urmat îndrumările preotului Iehoiada„.
II. Influenţa negativă (II Cronici 24.17-18)
„După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit şi s-au închinat înaintea împăratului. Atunci împăratul i-a ascultat. Şi au părăsit Casa Domnului Dumnezeului părinţilor lor şi au slujit Astarteilor şi idolilor. Mânia Domnului a venit asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului, pentru că se făcuseră vinovaţi în felul acesta”. (II Cronici 24 : 17 – 18)
Credinciosul pornit spre cer va avea parte constant de înduplecări (vânturi potrivnice) prin care se urmăreşte abaterea lui de la credinţă (de la atingerea ţelului stabilit).
Ce metode sunt folosite de cel rău ?
1. Înduplecarea
Înduplecarea este o :
„Convingere a cuiva (să se supună sau) să consimtă la ceva”. MDA2, 2010)
În Galateni 5 : 7 – 9 apostolul Pavel le-a scris galatenilor :
„Voi alergaţi bine : cine v-a tăiat calea, ca să n-ascultaţi de adevăr ? Înduplecarea aceasta nu vine de la Cel ce v-a chemat. Puţin aluat face să se dospească toată plămădeala”.
Aici aluatul este temenul folosit pentru a descrie legalismul ! (A se vedea şi Fapte 15)
2. Îndoiala
Îndoiala este :
„Acțiunea de a te îndoi, nesiguranță, incertitudine”. (Scriban 1939)
Iacov 1 : 6
„Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc : pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo”.
Efeseni 4 : 13 – 15
„ … până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos ; ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire ; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos”.
3. Abaterea de la credinţă
Poate fi făcută prin :
A. Cuvântul profetic fals (sau printr-un vis care nu este de la Dumnezeu)
Deuteronomul 13 : 5
„Prorocul sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de răzvrătire împotriva Domnului Dumnezeului vostru care v-a scos din ţara Egiptului şi v-a izbăvit din casa robiei, şi a voit să te abată de la calea în care ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să umbli. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău”.
B. Imoralitatea sexuală şi acumularea de posesiuni materiale
(A se vedea Deuteronomul 17 : 17 – 20)
C. Distragerea atenţiei de la lucrurile spirituale
Faptele Apostolilor 13 : 8
„Dar Elima, vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui – le stătea împotrivă şi căuta să abată pe dregător de la credinţă”.
III. Decizia personală (de a asculta fie de bine fie de rău şi cât de mari pot fi urmările unei singure decizii)
„Domnul a trimis la ei proroci să-i întoarcă înapoi la El, dar n-au ascultat de înştiinţările pe care le-au primit. Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul lui Dumnezeu. El s-a înfăţişat înaintea poporului şi i-a zis :
„Aşa vorbeşte Dumnezeu : „Pentru ce călcaţi poruncile Domnului ? Nu veţi propăşi. Pentru că aţi părăsit pe Domnul, şi El vă va părăsi.” Şi au uneltit împotriva lui şi l-au ucis cu pietre, din porunca împăratului, în curtea Casei Domnului.
Împăratul Ioas nu şi-a adus aminte de bunăvoinţa pe care o avusese faţă de el Iehoiada, tatăl lui Zaharia, şi a omorât pe fiul lui. Zaharia a zis când a murit : „Domnul să vadă şi să judece !” ... ”. (II Cronici 24 : 19 – 22)
Exemplul negativ din viaţa lui Pilat
„Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată, nevasta sa a trimis să-i spună : „Să n-ai nimic a face cu Neprihănitul acesta ; căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui.” …
Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului şi a zis : „Eu sunt nevinovat de sângele Neprihănitului acestuia. Treaba voastră !”
Şi tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.” Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba ; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit”. (Matei 27 : 19, 24 – 26)
Faptele Apostolilor 3 : 13
„Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mâna lui Pilat ; şi v-aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul”. Părerea a fost total diferită de decizia luată sub influenţa presiunilor mulţimii.
Concluzii
În Proverbe 19 : 27 este scris :
„Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte”.
Orice se încadrează în categoria învăţătură rea (gând care-mi vine, noutate etc., orice-mi aduce nelinişte, tulburare interioară) trebuie înlăturat din viaţa creştinului, conform principiului stabilit în I Tesaloniceni 5 : 22 de apostolul Pavel :
„Feriţi-vă de orice se pare rău”.
Pentru creştin un imperativ este accentul pus pe edificarea şi maturizarea spirituală care sunt necesare pentru întărirea capacităţii omului de-a lua decizii bazate pe principii clare şi nu pe influenţele de moment.
Încheiem prezentând un citat din cartea Evadare din singurătate de Paul Tournier, (William Carey Moore – editor, Studii Biblice pentru școala duminicală, Volumul 3, Societatea Misionară Română, Wheaton, Illinois, U.S.A., 1980, pag. 482).