Învierea lui Lazăr. 1. Presupunerile [Ioan 11.8-17]

Florin

Conform acestui pasaj, spre deosebire de Domnul Isus (de Dumnezeu care este atotcunoscător şi ia decizii în cunoştinţă de cauză), noi oamenii acţionăm uneori greşit fiind motivaţi fie de presupuneri, fie lăsându-ne duşi de val (de stările sufleteşti de moment, care pot fi pozitive / entuziasmul lui Toma, sau negative : de ex. fiind nervoşi spunem şi facem ce nu trebuie).

  1. presupunerile (părerile),
  2. cunoştinţa deplină („ştiinţa mai dinainte”) şi
  3. stările sufleteşti din cauza cărora sunt luate uneori decizii de moment omul fiind sub influenţa sentimentelor.

„Învăţătorule”, I-au zis ucenicii, „acum de curând căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudeea ?”

Isus a răspuns : „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi ? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia ; dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în el.” După aceste vorbe, le-a zis :
„Lazăr, prietenul nostru, doarme ; dar Mă duc să-l trezesc din somn.”

Ucenicii I-au zis : „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.” Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.

Atunci Isus le-a spus pe faţă : „Lazăr a murit. Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.”

Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici : „Haidem să mergem şi noi să murim cu El !” (Ioan 11 : 8 – 16)

I. Presupunerile (ucenicii)

A presupune înseamnă a-şi închipui că ceva este real, adevărat.

Ucenicii probabil credeau că ştiu mai bine decât Domnul Isus ce era de făcut în situaţia de atunci :

  • nu Te întoarce în Iudeea pentru că este mult prea riscant …
  • nu-l trezi pe Lazăr (mai bine lasă-l să doarmă), deoarece aşa se vindecă (se face bine) …
  • murim, dar mergem împreună …

Cât de greşit poate gândi un ucenic al Domnului (cât de mult poate greşi doar prin presupunerea anumitor lucruri) ?!
Ceva asemănător au făcut unii dintre ascultătorii apostolului Pavel din Atena despre care scrie :

„Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis : „Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată.” … ”. (Faptele apostolilor 17 : 32)

Au presupus că vor putea să-l mai audă pe omul Lui Dumnezeu şi mâine, poimâine etc. din moment ce era în oraşul lor ! Dar au greşit deoarece : „După aceea Pavel a plecat din Atena şi s-a dus la Corint”. (Fapte 18 : 1)

Când am de luat decizii mă bazez pe realitate sau pe presupuneri şi pe stările sufleteşti de moment ?

STUDII ASEMĂNĂTOARE :