Invierea Domnului Isus „(Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte draci. Ea s-a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, care plângeau şi se tânguiau. Când au auzit ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut-o.
După aceea S-a arătat, în alt chip, la doi dintre ei, pe drum, când se duceau la ţară. Aceştia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut. În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă ; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat.
Apoi le-a zis : „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit ; dar cine nu va crede va fi osândit. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede :
- în Numele Meu vor scoate draci ;
- vor vorbi în limbi noi ;
- vor lua în mână şerpi ;
- dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma ;
- îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”
Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau. Amin.)”. (Marcu 16 : 9 – 20)
„Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte,
- a suferit crucea,
- a dispreţuit ruşinea, şi
- şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu”. (Evrei 12 : 2)
Adevărul central
În procesul sfinţirii (al apropierii de Dumnezeu), creştinul datorită experienţelor deosebite de care Dumnezeu îi face parte, (arătările Lui, ale puterii Lui, ale Harului Lui), scapă de necredinţă şi devine tot mai puternic din punct de vedere spiritual, tot mai credincios Lui Dumnezeu, (tot mai încrezător în EL) !
Acest pasaj poate fi sintetizat astfel. Un ucenic / credincios (la un moment din viaţă) poate fi :
- slab
- întărit / îmbărbătat / încurajat
- tare.
I. Necredinţa
„(Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte draci. Ea s-a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, care plângeau şi se tânguiau. Când au auzit ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut-o.
După aceea S-a arătat, în alt chip, la doi dintre ei, pe drum, când se duceau la ţară. Aceştia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut”. (Marcu 16 : 14)
II. Experienţele cu Dumnezeu
„În sfârşit, S-a arătat [gr. ephanerōthē “s-a făcut vizibil”] celor unsprezece, când şedeau la masă ; şi i-a mustrat pentru necredinţa [gr. apistian „necredinţa”] şi împietrirea [gr. sklērokardian „duritatea”] inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat”. (Marcu 16 : 14)
Marcu 16 : 14, în alte traduceri :
- New International Version : „Mai târziu, Isus a apărut la cei unsprezece când mâncau ; îi mustra pentru lipsa lor de credință și pentru refuzul lor încăpățânat de a crede pe cei care l-au văzut după ce a înviat”.
- Berean Study Bible „Mai târziu în timp ce mâncau, Isus a apărut celor unsprezece și i-a mustrat pentru necredința și duritatea inimii lor, pentru că ei nu credeau pe cei care L-au văzut după ce a înviat”.
„Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare”. (Luca 24 : 4)
Despre Domnul Isus scrie că S-a arătat pentru :
1. Încurajare / imbold :
„Aceasta era a treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi, după ce înviase din morţi”. (Ioan 21 : 14)
2. Iertare
„Şi ştiţi că El S-a arătat ca să ia păcatele ; şi în El nu este păcat”. (I Ioan 3 : 5)
3. Eliberare de sub puterea celui rău
„Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului”. (I Ioan 3 : 8)
III. Credinţa
„Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede :
1. în Numele Meu vor scoate draci ;
2. vor vorbi în limbi noi ;
3. vor lua în mână şerpi ;
4. dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma ;
5. îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi”. (Marcu 16 : 17 – 18)
„Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau. Amin.)”. (Marcu 16 : 19 – 20)
Aşa s-a ajuns la Faptele Apostolilor :
1. în Numele Meu vor scoate draci ; [a se vedea Faptele Apostolilor 16 : 16 – 18]
2. vor vorbi în limbi noi ; [Faptele Apostolilor 2 : 4, 10 : 46, 19 : 6]
3. vor lua în mână şerpi ; [Faptele Apostolilor 28 : 1 – 6]
4. dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma ;
5. îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi [Faptele Apostolilor 5 : 15 – 16, 19 : 12, 28 : 9]”. (Marcu 16 : 17 – 18)