Smochinul este un pom amintit în Noul Testament în special de către DOMNUL ISUS. În Evanghelia după Marcu scrie despre Domnul Isus că :
„A zărit de departe un smochin, care avea frunze, şi a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor. Atunci a luat cuvântul, şi a zis smochinului :
“În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” Şi ucenicii au auzit aceste vorbe… Dimineaţa, când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini”. (capitolul 11 : 13 – 14, 20)
Nu părea deloc a fi corect ce s-a întâmplat … dar ucenicii nu-L condamnă, (aşa cum facem noi uneori, în interiorul nostru, atunci când ni se întâmplă lucruri nedorite).
Din punct de vedere profetic, gestul Domnului Isus era clar. Avea să vină o zi peste ţară din care totul avea să se termine, iar viaţa lor ca popor avea să înceteze … pentru multă vreme. Dar ei, (ca şi noi, care ne facem că ascultăm Cuvântul), auzim despre judecata lui Dumnezeu, dar ceva în noi, ne spune :
Nu despre tine este vorba, tu eşti copilul Lui, cu tine se va purta altfel … Aşa şi este. Cu copilul Se poartă mai aspru … ca să fie sănătos în credinţă ! (Apostolul Pavel îl sfătuieşte pe Tit cum să procedeze cu cretanii : ” … mustră-i aspru, ca să fie sănătoşi în credinţă” Tit 1 : 13).
Şi acest text, (din Marcu 11), este greu de înţeles, dacă nu este cunoscut un lucru din viaţa smochinului. De ce l-a blestemat dacă nu era vremea rodirii ? Era corect ?
Avem un smochin în grădină şi am observat mai clar acum câţiva ani, un aspect din viaţa acestui pom, care trebuie explicat.
În 2006 au rămas peste iarnă smochine mari, care nu au apucat să se coacă. S-au zbârcit, s-au închis la culoare, dar nu au căzut, deşi păreau uscate. Când a început să dea seva în primăvară, s-a petrecut un lucru deosebit.
Seva a intrat în smochine, care au înverzit şi au continuat să crească. Abia apoi au apărut şi fructele noi, precum şi frunzele. Iar în vară, smochinele rămase din anul anterior, au fost cele dintâi roade.
Acest lucru este specific smochinului; nu ştiu să existe un alt soi de pom care să fie la fel. Smochinul nu-şi pierde imediat fructele vechi, chiar dacă în perioada de iarnă, ele par moarte.
Dar, această revenire la viaţă nu este o regulă, ci mai degrabă o excepţie … fiindcă (de cât timp observ smochinul), acest lucru nu s-a întâmplat de două ori ! Cred că aşa este şi Harul! Vine de sus, (este nemeritat) … dar ţine de Dumnezeu !
Prin Luca avem redată o altă pildă, care se referă la smochin, păstrând însă suspansul … în privinţa finalului lui, (la fel ca în Pilda fiului risipitor, din care nu aflăm şi ce s-a mai petrecut cu fiul cel mai mare).
De-abia după ce s-au întâmplat lucrurile, în anul 70, iar Israelul ca ţară a încetat să mai existe, cuvintele Domnului Isus au fost înţelese, de cei care credeau că Harul lui Dumnezeu este ceva de care se poate profita !
În contextul Pildei cu smochinul neroditor, este vorba despre fapte de senzaţie din rubricile de ştiri de pe atunci :
„În vremea aceea au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
„Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au păţit astfel ? Eu vă spun : nu ; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.
Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim ? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”(Luca 13 : 1 – 5). Ce înseamnă „dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel ?”
Toţi aveau să moară prin căderea unui turn peste ei ? Nu … turnul era deja căzut … peste cei care întâmplător erau acolo. Aparent, ceea ce relatau ei erau întâmplări nefericite, dar Domnul îi face conştienţi de faptul că există o justiţie Divină, iar Harul Lui are şi un punct final :
„El a spus şi pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit. Atunci a zis vierului: „Iată că sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba ?” „Doamne”, i-a răspuns vierul, „mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină.
Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.” (Luca 13 : 6 – 9). Stăpânul a ales să nu-l taie, să aibă încă o şansă … aşa că a fost aleasă metoda uscării, din rădăcini. Avea să-i fie păstrat doar locul, dar Israel (smochinul), timp de aproape 2.000 de ani, avea să existe doar cu numele … şi atât !
(Să nu uităm că pilda este spusă unor cunoscători ai Sfintelor Scripturi, care aveau în istorie un alt exemplu cu un pom ale cărui rădăcini erau lăsate în pământ … aşa că ei trebuiau să înţeleagă, mai mult decât înţelegem noi.
„Împăratul a văzut pe un străjer sfânt coborându-se şi zicând: „Tăiaţi copacul şi nimiciţi-l ; dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pământ şi legaţi-l cu lanţuri de fier şi de aramă în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului şi să stea la un loc cu fiarele câmpului, până vor trece şapte vremuri peste el.” (Daniel 4 : 23).
Nebunia este comparată cu o legare cu lanţuri făcute din două metale … ceea ce era legat în Cer era legat şi pe pământ !)
În Cântarea Cântărilor (7 : 13), Mireasa îi spune Mirelui : „ … deasupra uşii avem tot felul de roade bune, noi şi vechi, pe care, pentru tine, iubitule, le-am păstrat”.
Poate şi noi, am vrea să-I dăm Domnului ce este mai bun, (sau în limbaj Biblic, să rodim, să-L lăsăm pe Duhul Sfânt, să producă şi dragoste şi bucurie şi pace), pentru cei din jur … dar, uneori ne mai opunem !
Tot ai Lui suntem şi-atunci, iar Harul Lui ne ajută chiar şi atunci când viaţa noastră este asemenea smochinelor rămase peste iarnă în 2006. Aparent fără nicio şansă de supravieţuire !
Nici Israelul nu a fost întotdeauna neascultător. Şi ei au avut o perioadă foarte bună, despre care Dumnezeu spune :
„Am găsit pe Israel ca pe nişte struguri în pustiu, am văzut pe părinţii voştri ca pe cele dintâi roade ale unui smochin în primăvară …” (Osea 9 : 10). Dumnezeu ne spune ce mari speranţe avea … pentru un nou început, aşa cum este primăvara după o iarnă grea … în care nu a mai existat rodirea, faţă de EL !
(Ca o paranteză : DUMNEZEU A VORBIT PENTRU NOI CĂ : „VA FI O IARNĂ SCURTĂ ŞI GREA !”) …
La final, un sfat al Domnului Isus : „Luaţi învăţătură de la smochin prin pilda lui. Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape” (Marcu 13 : 28).
Din punct de vedere calendaristic se apropie iarna, (pentru noi cei din România), dar spiritual … poate vara este mult mai aproape decât atunci când am crezut şi decât am crede! În calendarul Divin, vremea nu se socoteşte în funcţie de rotaţia pământului împrejurul Soarelui …
STUDII ASEMĂNĂTOARE :