Întemeierea familiei (I), Geneza 2.18-24

Domnul Dumnezeu a zis : „Nu este bine ca omul să fie singur ; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului ; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească ; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.

Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului ; dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească.

Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit ; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.

Şi omul a zis : „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea ! Ea se va numi „femeie”, pentru că a fost luată din om.”

De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup”.(Geneza 2 : 18 – 24)


Dumnezeu cunoaşte nevoile interioare ale omului, de aceea şi intervine în viaţa lui, dându-i exact ce are nevoie, la momentul ales de EL (căsătoria şi familia).


I. Cu cine a vorbit Dumnezeu ?

Domnul Dumnezeu a zis ”. (Geneza 2 : 18)

Cui I-a zis Dumnezeu, din moment ce pe pământ atunci nu era decât un sigur locuitor : Adam ? Trebuie să ne amintim că Dumnezeu este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

Să observăm ce scrie în :

Ioan 3 : 34 despre Domnul Isus :

Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură”.

Apostolul Petru a scris prima epistolă :

„ … către aleşii care trăiesc ca străini, împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia, după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos : Harul şi pacea să vă fie înmulţite !” (I Petru 1 : 1 – 2)

Dumnezeu vorbeşte, comunică.

Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni : Omul Isus Hristos”. (I Timotei 2 : 5)

Domnul Isus este numit Mijlocitorul dintre om şi Dumnezeu. Aceasta înseamnă că Tatăl vorbeşte cu Fiul şi cu Duhul Sfânt.

Care era subiectul abordat în Geneza 2 : 18 ? Întemeierea familiei.

Un alt exemplu de comunicare este în Geneza 3 : 22, unde găsim notat că :

Domnul Dumnezeu a zis : „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, dar, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci”.


Dar să observăm un al doilea aspect.

II. Ce a zis Dumnezeu ?

Domnul Dumnezeu a zis : „Nu este bine ca omul să fie singur ; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el”. (Geneza 2 : 18)

Nu este bine …”. Ce se întâmplă în bine pe pământ se hotărăşte în cer. Iacov a scris (în cartea Iacov 1 : 17) că :

orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor …”.  [O expresie foarte frumoasă]

Dumnezeu i-a dat lui Moise harul de-a afla ceva ce s-a întâmplat în trecutul îndepărtat al omenirii.


III. Ce a făcut Dumnezeu ?

Domnul Dumnezeu a zis : „Nu este bine ca omul să fie singur ; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el”. (Geneza 2 : 18)

În Psalmul 33 : 9 scrie despre Dumnezeu :

Căci El zice şi se face ; porunceşte, şi ce porunceşte ia fiinţă”.

Apostolul Pavel a scris :

„ … îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ … ”. (Efeseni 3 : 14 – 15)

Apostolului Pavel i s-a descoperit că familia este de origine Divină. Iniţiativa întemeierii familiei a venit ca urmare a faptului că Dumnezeu a văzut singurătatea lui Adam, nevoia de împlinire a sufletului lui şi faptul că aceastea îl afectează.

Dar oare Se mai ocupă Dumnezeu de fiecare din noi şi în zilele acestea ? Da !

„ … Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui”. (II Cronici 16 : 9)

Aceasta ne arată că Dumnezeu este interesat de calitatea vieţii noastre interioare.


[Va continua]