Insuflat de Duhul Sfânt [Marcu 12.28-37]
Domnul Isus fiind insuflat de Duhul Sfânt cunoştea (cunoaşte) :
- pe cei care erau în Împăraţie,
- pe cei care nu făceau parte din ea şi
- pe cei ce nu erau departe de intrare. Domnul Isus cunoaşte starea spirituală a fiecărui om.
În viaţă, Domnul Isus :
- uneori ne răspunde la întrebările care ne frământă (v. 28 – 33),
- pentru a ne spune care este starea noastră spirituală (v 34), dar
- EL ne şi întreabă din Cuvântul inspirat / insuflat din Biblie (v. 35 – 37) pentru a înţelege Cuvântul Lui şi astfel să fim mântuiţi.
„28 Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine saducheilor, a venit la El şi L-a întrebat : „Care este cea dintâi dintre toate poruncile ?” 29 Isus i-a răspuns :
„Cea dintâi este aceasta : „Ascultă Israele ! Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn” ; 30 şi : „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta”; iată porunca dintâi. 31 Iar a doua este următoarea : „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”
32 Cărturarul I-a zis : „Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară de El 33 şi că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul şi cu toată puterea şi a iubi pe aproapele ca pe sine este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.”
34 Isus a văzut că a răspuns cu pricepere şi i-a zis : „Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu.” Şi nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări.
35 Pe când învăţa pe norod în Templu, Isus a zis : „Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David ? 36 Însuşi David, fiind insuflat de Duhul Sfânt, a zis : „Domnul a zis Domnului meu : „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.”
37 Deci chiar David Îl numeşte Domn ; atunci cum este El fiul lui ?” Şi gloata cea mare Îl asculta cu plăcere”. (Marcu 12 : 28 – 37)
Domnul Isus spunea despre David că a fost insuflat de Duhul Sfânt (lit. „în Duhul”), în acele momente dar chiar EL, în timp ce vorbea a fost inspirat spunâdu-i cărturarului că el nu este în Împărăţie deşi este aproape …
II Timotei 3 : 1 – 2, 14 – 17 „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie …
Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat ; din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu [gr. theopneustos „respirată de Dumnezeu” din theós, „Dumnezeu” și pnéō, „respiră”] şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună”.
O altă traducere (Noul Testament 1648) spune : „Toată Scriptura este şoptită [suflată] de Dumnezeu”.
A insufla înseamnă : „însúflu,. (lat. insuflare, a sufla în, a unfla)”. (Scriban (1939)
Geneza 2 : 7 „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu”. Practic, Adam prima dat L-a văzut pe Dumnezeu !
Ioan 20 : 22 „După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis : „Luaţi Duh Sfânt !”
În loc de concluzie :
- Cum am vorbi cu un om dacă am şti că de fapt vorbind cu el, vorbim cu Dumnezeu ?
- „Care este cea dintâi dintre toate poruncile ?” L-a întrebat pe Domnul Isus, învăţătorul, dar Domnul Isus i-a dat răspunsul amintindu-i care este cea dintâi poruncă (în ordinea importanţei) şi apoi i-a spus că : „a doua este următoarea”. (v. 28 – 31) Pot să ÎL întreb pe Dumnezeu ce îmi doresc să aflu, dar EL îmi va spune şi lucruri la care nu mă aştept ! Dar trebuie accentuat că iubirea de Dumnezeu … este o poruncă !
- Una este cunoaşterea teologică (să cunosc foarte bine Biblia) şi cu totul altceva este să ajung (să fiu intrat) în Împărăţia Lui Dumnezeu !
- „Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu”. (v. 34) Aceasta înseamnă că Domnul Isus îi cunoaşte
- pe toţi cei care sunt în Împărăţia Lui Dumnezeu,
- pe toţi cei ce nu fac parte din Împărăţia Lui Dumnezeu … dar îi ştie şi
- pe cei care sunt aproape de intrare … fiind însă afară ! Şi totuşi, cărturarul nu L-a întrebat pe Domnul Isus, ce să facă pentru a ajunge în Împărăţia Lui Dumnezeu !
- „Şi gloata cea mare Îl asculta cu plăcere”. (Marcu 12 : 37) Dar nu cer explicaţii, să afle de fapt, de ce David Îl numeşte pe Hristos, „Domnul lui” !