„Peste Egipt s-a ridicat un nou împărat care nu cunoscuse pe Iosif. El a zis poporului său : „Iată că poporul copiilor lui Israel este mai mare şi mai puternic decât noi. Veniţi să ne arătăm dibaci faţă de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă se va întâmpla un război,
- să se unească şi el cu vrăjmaşii noştri,
- să ne bată şi
- să iasă apoi din ţară”. (Exod 1 : 8 – 10)
Îndoiala : „Neîncredere ; ezitare, șovăială ; îndoire”. (Dex)
Faraon a avut îngrijorările lui, în mintea lui acceptând câteva feluri de situaţii ipotetice. Dacă va fi aşa, (deşi de sute de ani nu a fost niciodată aşa ceva), s-ar putea ca să se întâmple aceasta şi aceasta etc.
Dacă şi oare sunt preferatele diavolului, el fiind o obârşie a îngrijorărilor, care sunt o sursă de apăsare spirituală, dar în realitate se dovedesc a fi minciuni, (de cele mai multe ori) ! Să observăm câteva manifestări ale îndoielii.
I. Cine seamănă îndoiala şi îngrijorarea şi cine a avut îndoieli şi în ce domenii ?
- Şarpele / satana a pus la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu, iar urmaşii lui aleg, (cu de la ei putere) din toată Biblia ce este Cuvânt şi ce nu : „Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii : „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat : „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină ?” (Geneza 3 : 1) El ştia foarte bine că Dumnezeu a zis şi mai cunoştea şi ce efect are Cuvântul rostit al Lui Dumnezeu, (a se vedea Geneza 1: 3, 6, 9, 11, 14, 20, 24, 26, 28, 29 …). Ce trebuie să reţinem ?
„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu … ”. (II Timotei 3 : 16) A zis Dumnezeu cu adevărat, chiar dacă există oameni care îşi permit să pună la îndoială anumite pasaje Biblice, care nu se potrivesc cu trăirea lor libertină !
- Avraam a avut şi el un moment în care a pus la îndoială puterea lui Dumnezeu. „Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ şi a râs, căci a zis în inima lui : „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani ? Şi să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani ?” (Geneza 17 : 17) Dumnezeu este cel care pune la îndoială … îndoiala ! Îl întreabă pe Avraam : „Este oare ceva prea greu pentru Domnul ? La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, şi Sara va avea un fiu”. (Geneza 18 : 14) Era o certitudine, care s-a adeverit !
- Copiii lui Israel au pus la îndoială prezenţa Lui Dumnezeu între ei. „El a numit locul acela „Masa şi Meriba”, căci copiii lui Israel se certaseră şi ispitiseră pe Domnul, zicând : „Este oare Domnul în mijlocul nostru, sau nu este ?”. (Exodul 17 : 7)
- Moise a pus la îndoială capacitatea Lui Dumnezeu de-a asigura hrană pentru tot poporul. „Putem tăia oare atâtea oi şi atâţia boi, ca să le ajungă ? Sau nu cumva avem să prindem toţi peştii mării, ca să le ajungă ?” Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva s-a scurtat oare mâna Domnului ? Vei vedea acum dacă ceea ce ţi-am spus se va întâmpla sau nu”. (Numeri 11 : 22 – 23)
- Sanbalat foloseşte batjocura pentru a-i face să se îndoiască de capacitatea lor de-a duce la bun sfârşit ceea ce au început : „Când a auzit Sanbalat că zidim iarăşi zidul, s-a mâniat şi s-a supărat foarte tare. Şi-a bătut joc de iudei şi a zis înaintea fraţilor săi şi înaintea ostaşilor Samariei : „La ce lucrează aceşti iudei neputincioşi ?
Oare vor fi lăsaţi să lucreze ?
Oare vor jertfi ?
Oare vor isprăvi ?
Oare vor da ei viaţă unor pietre înmormântate sub mormane de praf şi arse de foc ?” (Neemia 4 : 1 – 2)
Creştinul trebuie să spună : Dar dacă oarele nu este adevărat ? Sau dacă-ul acesta întrebător … nu este cumva cam îndoilenic ?
Dumnezeu nu foloseşte probabilităţi, ci certitudini ! La EL nu există nu se poate, sau nu avem … a făcut totul din nimic, ori noi avem această materie din belşug !
II. Care sunt ţintele îndoielilor ?
- Cuvântul Lui Dumnezeu,
- puterea Lui Dumnezeu,
- prezenţa Lui Dumnezeu în viaţa copiilor Lui. Adică Dumnezeu şi tot ce este şi face El. Cel rău este iniţiatorul necredinţei, al îndoielilor de tot felul.
III. Ce trebuie să fac ? Să am zilnic timpul meu cu Dumnezeu în care să pun accent exact pe aceste valori spirituale:
- Biblia : citire, meditare, memorare ;
- rugăciunea prin care experimentez prezenţa vindecătoare şi încurajatoare a Lui Dumnezeu şi
- trăirea în ascultare de Dumnezeu, indiferent de situaţiile prin care am de trecut !