„Un om din casa lui Levi luase de nevastă pe o fată a lui Levi. Femeia aceasta a rămas însărcinată şi a născut un fiu. A văzut că este frumos şi l-a ascuns trei luni. Nemaiputând să-l ascundă, a luat un sicriaş de papură, pe care l-a uns cu lut şi cu smoală ; a pus copilul în el şi l-a aşezat între trestii, pe malul râului. Sora copilului pândea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se întâmple. Fata lui faraon s-a coborât la râu să se scalde ; şi fetele care o însoţeau se plimbau pe marginea râului. Ea a zărit sicriaşul în mijlocul trestiilor şi a trimis pe roaba ei să-l ia.
L-a deschis şi a văzut copilul : era un băieţaş care plângea. I-a fost milă de el şi a zis : „Este un copil de al evreilor !” Atunci sora copilului a zis fetei lui faraon : „Să mă duc să-ţi chem o doică dintre femeile evreilor, ca să-ţi alăpteze copilul ?” „Du-te”, i-a răspuns fata lui faraon. Şi fata s-a dus şi a chemat pe mama copilului.
Fata lui faraon i-a zis : „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l, şi îţi voi plăti.” Femeia a luat copilul şi l-a alăptat. Copilul a crescut, şi ea l-a adus fetei lui faraon ; şi el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise ; „căci”, a zis ea, „l-am scos din ape”. (Exod 2 : 1 – 10)
Câteva gânduri din acest text :
I. Recunoaşte-L pe Dumnezeu în toate căile tale !
În viaţă există situaţii limită prin care trebuie să trec, pe care nu le pot schimba, dar prin ele Dumnezeu mă schimbă, (mă transformă), pe mine.
Dumnezeu nu l-a îndepărtat pe faraon, deşi : „ … faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui : „Să aruncaţi în râu pe orice băiat care se va naşte şi să lăsaţi pe toate fetele să trăiască”. (Exod 1 : 22) Faraon a ordonat uciderea celor fără apărare, iar Dumnezeu nu a intervenit !
Noi, poate ne-am fi revoltat de-o aşa nedreptate şi poate am fi spus : „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie ?” (Evanghelia după Luca 9 : 54) Ucenicii nu treceau peste ce este scris, dar interpretau Biblia aşa cum credeau ei că este mai bine ! Nici noi, uneori nu procedăm mult diferit de ei !
Faraon îl poate reprezenta pe oricare Goliat din viaţa mea şi poate fi simbolul oricărei probleme de care nu pot să trec, de care nu scap, deşi Îl rog pe Dumnezeu, iar El nu rezolvă situaţia şi în aparenţă, pare că faraon este atotputernic şi face cu mine ce vrea el !
În Evanghelia după Ioan 7 : 24, Domnul Isus spunea :
„Nu judecaţi după înfăţişare [gr. opsin, aspect, înfăţişare, faţă], ci judecaţi după dreptate”.
Cu alte cuvinte, nu privi la aparenţă, la aspectul exterior, la ceea ce se vede, la ce pare a fi. Aşa a gândit şi David. El nu l-a privit pe Goliat cu ochii cu care îl vedeau toţi ceilalţi.
Pentru David, Goliat nu era în primul rând un uriaş, ci unul care L-a sfidat pe Dumnezeu. David, nu avea nimic personal cu Goliat, nu era duşmanul lui, ci uriaşul era cel care : „ … a ocărât oştirea Dumnezeului celui Viu”. (I Samuel 17 : 36) Iar pentru David responsabilitatea a fost să ia ocara aruncată de Goliat, de peste poporul lui Dumnezeu !
Uneori noi greşim, pentru că luăm lucrurile prea personal, când de fapt conflictul nu este între mine şi faraon, ci între trimisul celui rău şi Dumnezeu ! Eu sunt doar cel testat.
II. Fă ce poţi … iar Dumnezeu va face ce tu nu poţi !
Intervenţiile lui Dumnezeu, sunt pentru cei ce fac ce ţine de ei, ce acţionează şi fac tot ce se poate în condiţiile date, la momentul respectiv : „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede … ”. (Evanghelia după Marcu 16 : 17) ! Atunci când o femeie I-a făcut un cadou, Domnul Isus i-a luat apărarea femeii, (care era condamnată, de cei care nu au făcut nimic concret pentru El) : „Ea a făcut ce a putut … ”. (Evanghelia după Marcu 14:8)
Ce a putut Iochebed, (mama lui Moise) să facă după naşterea copilului ?
În primul rând : „ … l-a ascuns trei luni. Nemaiputând să-l ascundă, a luat un sicriaş de papură, pe care l-a uns cu lut şi cu smoală ; a pus copilul în el şi l-a aşezat între trestii, pe malul râului”. (Exod 2 : 2 – 3)
Apoi a avut grijă şi ca să fie făcută supravegherea, într-un mod care să nu dea de bănuit : „Sora copilului pândea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se întâmple”. (Exod 2:4) Cine să vadă, fata sau mama ? În context era vorba de tot ce a făcut mama pentru copil …
Există o mare diferenţă între viitorul dorit de tine pentru copilul tău şi viitorul pregătit de către Dumnezeu pentru copilul / copiii tăi !
Viitorul râvnit de mamă pentru copil, (nici măcar nu ştim cu îl numea mama lui, deşi numele se punea în primele zile de viaţă, poate şi pentru că aparent Moise nu avea niciun viitor) : papură, lut şi smoală totul aşezat pe ceva instabil, pe malul unui râu … al morţii, (pentru că în Nil erau aruncaţi copiii).
Viitorul pregătit de Dumnezeu pentru acel copilaş era mult mai mult decât şi-ar fi putut imagina mama lui, în acele momente. Era exact cum avea să spună, apostolul Pavel în Efeseni 3 : 20 : „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”. Ce-a făcut Dumnezeu ? Minunile Lui !
III. Nu te uita la tine, (la ce eşti, ce ştii sau ce poţi să faci), ci la Dumnezeu ! Aceasta înseamnă trăirea prin credinţă, nu prin vedere. Domnul este Cel ce răsplăteşte credincioşia căutătorului de Dumnezeu ! Iov spunea un mare adevăr : „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale”. (Iov 42 : 2)
Cum a intervenit Dumnezeu ?
1. Atunci când fata lui faraon : „ … s-a coborât la râu să se scalde ; şi fetele care o însoţeau se plimbau pe marginea râului. Ea a zărit sicriaşul în mijlocul trestiilor şi a trimis pe roaba ei să-l ia”. (Exod 2 : 5) Tot ea :
2. „L-a deschis şi a văzut copilul : era un băieţaş care plângea. I-a fost milă de el şi a zis: „Este un copil de al evreilor !” (Exod 2 : 6) Să nu uităm că ea era exact în apă, în mediul potrivit pentru a îndeplini porunca tatălui ei, (în râul morţii, în Nil, acolo s-a decis viaţa), acolo i se face milă, deşi şi-a dat seama imediat ce naţionalitate are copilul ! Era o întâmplare ? Nu !
Cel ce deschide inima şi stârneşte mila, este Dumnezeu ! În Psalmul 106 : 46 scrie că Dumnezeu : „ … a stârnit pentru ei mila tuturor celor ce îi ţineau prinşi de război”.
Cumva, profetic ea împlineşte o rugăciune pe care avea să o facă Solomon, mult mai târziu :„ … iartă poporului Tău păcatele lui şi toate fărădelegile făcute împotriva Ta ; trezeşte mila celor ce-i vor ţine robi, ca să se îndure de ei … ”. (I Împăraţi 8 : 50)
3. Este chemată Iochebed iar : „Fata lui faraon i-a zis : „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l, şi îţi voi plăti”. (Exod 2 : 9) Fata lui faraon a luat decizia de-a da bani pentru cea care a făcut ce-a putut, pentru mama care nu doar şi-a propus să facă un anumit lucru ! Ce a însemnat nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, în cazul mamei lui Moise ?
Bonusul a constat şi dintr-o altă minune ! Fata şi-a dat seama că băieţelul este evreu … iar faraon este clar că nu şi-a dat seama de acest lucru ! Orbirea este tot o specialitate a lui Dumnezeu ! În Iov 12 : 24 scrie despre Dumnezeu că : „El ia mintea căpeteniilor poporului…”.
Nabucodonosor spune de două ori : „După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte veşnic, Acela a cărui stăpânire este veşnică şi a cărui Împărăţie dăinuie din neam în neam …
În vremea aceea mi-a venit mintea înapoi ; slava împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s-au dat înapoi ; sfetnicii şi mai marii mei din nou m-au căutat ; am fost pus iarăşi peste împărăţia mea, şi puterea mea a crescut”. (Daniel 4 : 34, 36) După ce-i revine gândirea limpede, împăratul poate judeca cum trebuie !
Mama lui Moise, putea să se motiveze : Este ordinul lui Faraon, trebuie să ascult de om mai mult decât de Dumnezeu ! Nu, Iochebed nu a procedat aşa, ci a făcut ce-a putut. Dincolo de aceasta a intervenit Dumnezeu !
Sicriaşul de papură uns cu lut poate fi orice fac părinţii pentru binele copiilor lor … chiar şi o şcoală de studii superioare, totul este lut, (în esenţa lui, indiferent de ambalajul lui), dacă Dumnezeu nu intervine cu binecuvântarea Lui ! În Eclesiastul 9 : 1, 11 scrie :
„Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri şi am văzut că cei neprihăniţi şi înţelepţi, şi faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu, atât dragostea, cât şi ura. Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte ; totul este înaintea lor în viitor …
Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi, bogăţia, nici cei învăţaţi, bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi de împrejurări”.
Faraon poate fi reprezentantul sau întruchiparea situaţiilor încurcate, din care nu putem ieşi. Putem fi mai clari … în spatele legilor rele, care sunt date împotriva voii lui Dumnezeu şi contra vieţii, stă tot cel ce s-a împotrivit de la început lui Dumnezeu ! Cel rău …