În Marcu 11 : 22 scrie că : „Isus a luat cuvântul şi le-a zis : „Aveţi credinţă în Dumnezeu !” (Versetul a fost spus în ziua care a urmat după blestemarea smochinului … ucenicii constatând că acesta s-a uscat) !
Un adevăr asemănător este notat în Ioan 14 : 1, unde Domnul Isus a completat afirmaţia iniţială, spunând : „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine”. Isus avea să plece (să moară, să învie şi apoi să fie înălţat la Cer, iar ei aveau să rămână singuri … aparent, deoarece în Matei 28 : 20 au primit o promisiune care este valabilă şi la ora actuală pentru noi : Eu sunt cu voi în toate zilele … şi la bine şi la rău) …
„Nu ştiţi ? N-aţi auzit ? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început ? Nu v-aţi gândit niciodată la întemeierea pământului ?
- El şade deasupra cercului pământului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui ;
- El întinde cerurile ca o maramă subţire şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.
- El preface într-o nimica pe voievozi şi face o nimica din judecătorii pământului. De abia sunt sădiţi, de abia sunt semănaţi, de abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ ; şi
- El suflă peste ei de se usucă, şi un vârtej îi ia ca pe nişte paie. „Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el ? – zice Cel Sfânt. Ridicaţi-vă ochii în sus şi priviţi ! Cine a făcut aceste lucruri ? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor ?
- El le cheamă pe toate pe nume ; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte. Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele : „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu”? Nu ştii ? N-ai auzit ? Dumnezeul cel Veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului.
- El nu oboseşte, nici nu osteneşte ; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.
- El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină ; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii ; aleargă, şi nu obosesc ; umblă, şi nu ostenesc”. (Isaia 40 : 21 – 31)
Introducere
În acest pasaj Biblic, omul aflat în necaz se întreabă dacă Dumnezeu ştie de el şi de problemele lui, iar Dumnezeu îi confirmă faptul că totul este sub controlul Divin (prin proorocul Isaia fiind evidenţiate şapte caracteristici ale intervenţiilor Divine în viaţa de pe pământ).
Dar pentru a înţelege acest pasaj este bine să ne oprim asupra contextului (şi vom observa versetul din Isaia 40 : 26) :
1. „Ridicaţi-vă ochii în sus şi priviţi !” (v. 26) Poţi să vezi ceva fără să priveşti ? Nu ! Privirea se referă la focalizarea ochilor pe cer, pentru a realiza ce expoziţie avea la dispoziţie … abia îndreptându-şi ochii spre cer omul poate vedea vezi stelele, (dar privirea lui Iacov, fiind înspre pământ, iar omul fiind cu mintea la problemele lui, poate că nici nu observa ce se întâmplă în jurul lui). Versetul de aici se referă la observarea stelelor … însă doar unele sunt vizibile cu ochiul liber, altele nu pot fi văzute … deşi ele există în imensitatea oceanului universului, dar ele sunt în afara razei vizuale a ochiului omenesc !
2. „Cine a făcut aceste lucruri ? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor ?” (v. 26) În Romani 1 : 20, pentru cei care se fac că Dumnezeu nu există, apostolul Pavel a adus următorul argument : „În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El”. Privind la stele poţi realiza că ele :
- au un Creator (în lumea materială orice produs are un producător, nu apare pe raftul magazinului din neant, dar trebuie să citeşti eticheta pentru a şti cine le-a fabricat) ;
- Creatorul trebuie să fie Cineva foarte mare, deoarece produsele executate manual (în general vorbind) sunt făcute doar prin puterea mâinilor. Cât de mare este Cel care a făcut o stea cum este soarele?
- Cineva menţine ordinea în Univers, lucrurile nu doar se întâmplă pur şi simplu. Stelele se mişcă în şir, ori pentru a merge într-o coloană este nevoie de-o foarte mare atenţie !
3. „El le cheamă pe toate pe nume ; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte”. (Isaia 40 : 26) Noi nici măcar nu ştim cum le numeşte El şi nici nu am putea da atâtea nume câte stele există. Se ştie că sunt undeva la trei sute de sextilioane de stele (trei sute urmat de douăzeci şi unu de zerouri). Fiind atât de multe, iar eu fiind doar o bucăţică infimă dintr-un fir de praf, oare ştie Dumnezeu că exist ? Da !
Adevărul central
Pentru un credincios, adevărul pe care-l vom accentua este acesta : Dumnezeu este Suveran (este Atotputernic, controlează tot ce se întâmplă pe pământ şi în întregul Univers), EL te cunoaşte şi te ţine aproape de EL prin toate situaţiile prin care treci (prin tot ce ţi se întâmplă) iar într-o zi te va aduce la EL în Cer !
STUDII ASEMĂNĂTOARE :