Încăpăţânarea III. Alegerea corectă [1 Petru 5.5-6]

Florin

„Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie.

Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” Smeriţi-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe”. (I Petru 5 : 5 – 6)

Supunerea faţă de autoritatea credincioşilor cu experienţă, opoziţia de care are parte omul mândru, din partea Lui Dumnezeu şi smerirea constantă care atrage bunăvoinţa Divină, sunt paşii obişnuiţi pe care îi face un credincios zi de zi, în apropierea Lui de Dumnezeu.

1. Supunerea faţă de autoritatea credincioşilor cu experienţă
2. Opoziţia Divină de care au parte cei mândri
3. Smerirea credinciosului atrage bunăvoinţa Lui Dumnezeu

Studiu de caz : tinerii credincioşi

Încăpăţânarea. III. Alegerea corectă

1. Supunerea faţă de autoritatea credincioşilor cu experienţă

„Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi [gr. hypotagēte din „hypotássō (hypó, „sub” și tássō, „a aranja”), „sub aranjamentul lui Dumnezeu ”, adică supunerea [faţă de] Domnul (planul Său)”] celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie”. (I Petru 5 : 5)

„Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez”. (Ioan 3 : 30)

Apostolul Petru le explica tinerilor din vremea lui, faptul că nesupunerea faţă de autoritatea umană (bătrânii) atrage împotrivirea Lui Dumnezeu faţă de ei. Cumva, le explica faptul că este mai ieftin (te costă mai puţin) să I te supui Lui Dumnezeu decât să lupţi contra Lui Dumnezeu (să I Te opui în mod voit).

Şi este probabil că ei ştiau prea bine exemplul lui Balaam, care a decis să preia controlul vieţii lui, iar consecinţele acestei decizii nu au întârziat să apară.

Dezbrăcarea de sine şi predarea controlului deplin asupra vieţii personale în Mâna Domnului Isus aduce plinătatea puterii Lui şi a Harului Lui faţă de cel care I Se supune Lui Dumnezeu şi prin faptul că ascultă de credincioşii mai în vârstă decât el (care îi dau sfaturi sănătoase ce însă uneori nu sunt deloc pe placul celor tineri) …

Dar în spatele creştinului trecut prin viaţă, care îţi cere să faci ceea ce ţie nu-ţi place este Dumnezeu.

2. Opoziţia Divină de care au parte cei mândri

„Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva [gr. antitassetai de la antí „opus, împotriva” și tássō „a aranja, a ordona”, înseamnă : „a se lupta împotriva”] celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” … ”. (I Petru 5 : 5)

Lexicon

Pentru a sta împotrivă în limba greacă este folosit antitássomai „a rezista”.

Antitassó este „un termen militar foarte vechi, a fost folosit pentru plasarea unui soldat într-un pluton specific (cu o funcție specifică) – adică într-o ordine definită de atac sau rezistență … antitássomai era folosit în antichitate pentru „rezistența organizată, ca o armată care își asumă o poziție specifică de luptă pentru a rezista în „alinierea completă”; a nu fi de acord (a te opune) intens”.

Exemple de opoziţie Divină :

  1. Cele zece urgii … când Dumnezeu este împotriva cuiva, toate lucrurile îi merg pe dos, într-un fel incredibil ! Dar nu trebuie să ajung la urgia a zecea, pot să mă pocăiesc după primul necaz !
  2. Egiptenii la / în Marea Roşie (arată sfârşitul de care are parte cel ce I Se opune Lui Dumnezeu, într-un mod intenţionat, în mod constant şi nu vrea să-şi schimbe atitudinea şi comportamentul faţă de EL).
  3. Proorocul din I Împăraţi 13 : 20 – 26 A plătit pâinea şi apa mai mult decât a dat Esau pe ciorba de linte. A avut parte de-o judecată mai aspră !
  4. Proorocul omorât de leu : „Unul din fiii prorocilor a zis tovarăşului său, după porunca Domnului : „Loveşte-mă, te rog!” Dar omul acela n-a vrut să-l lovească. Atunci el i-a zis : „Pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, iată, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu. Şi când a plecat de la el, l-a întâlnit un leu şi l-a omorât”. (I Împăraţi 20 : 35 – 36)
  5. Anania şi Safira (Faptele Apostolilor 5 : 1 – 11).

3. Smerirea credinciosului atrage bunăvoinţa Lui Dumnezeu

„Smeriţi-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe”. (I Petru 5 : 6)

Mândrie se numeşte atitudinea celui nesupus (a tinerilor, în acest context), iar recomandarea apostolului Petru a fost aceasta :

„Smeriţi-vă [gr. Tapeinōthēte „Umiliţi-vă”], dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe”. (I Petru 5 : 6)

Verbul folosit pentru a te smeri este gr. tapeinoó „ … („arată smerenie, adevărată smerenie”) respingerea încrederii în sine (auto-guvernarea) și golirea ego-ului carnal. Acest lucru îl înalță pe Domnul ca fiind totul în toate și solicită darul deplinătății Sale în noi”.

În Matei 11 : 29 – 30 sunt notate cuvintele Domnului Isus :

„Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima ; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară”.

Smerenia nu este un atribut al naturii umane ci al firii dumnezeieşti. Se poate deprinde de la Domnul Isus.

Iar pentru a ne învăţa eficient smerenia, Domnul Isus în Harul Lui ne acordă multe prilejuri de smerire, iar în timp chiar devenim smeriţi dacă I ne supunem Lui Dumnezeu !

STUDII ASEMĂNĂTOARE :