În Galateni 6 : 7 scrie : „Nu vă înşelaţi : „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera”.
Evaluarea vieţii se poate face analizând ce fel de recoltă obţin. Recolta îmi arată ce fel de sămânţă am semănat. Recoltând grâu voi fi sigur că am semănat grâu. Recoltând spini este clar că în grădina sufletului meu, cândva am semănat spini.
La fel este şi din punct de vedere spiritual. Mi se fură ceva, trebuie să-mi analizez viaţa pentru a-mi aminti ce am furat şi de la cine am furat. Sunt minţit ? Să-mi amintesc pe cine am minţit şi nu mi-am rezolvat problema. Sunt înşelat ? Trebuie să iau în considerare că deoarece am înşelat pe cineva (şi nu mi-am cerut iertare) a venit vremea scadenţei …
Studiu de caz : Iacov.
Putem spune că sunt trei paşi care trebuiesc să fie parcurşi în lumea spirituală înspre Dumnezeu pentru reabilitarea unui om care a făcut păcate :
- înfăptuirea păcatului (inducerea în eroare sau înşelăciunea, în acest caz),
- amenda primită şi plătită pentru păcatele înfăptuite,
- reluarea cursului vieţii.
1. Înfăptuirea păcatului
Iacov şi-a înşelat fratele (de două ori) precum şi tatăl. În Geneza 27 : 35 – 36 scrie că :
„Isaac a zis : „Fratele tău a venit cu vicleşug şi ţi-a luat binecuvântarea.” Esau a zis : „Da, nu degeaba i-au pus [nu îndrăzneşte să spună : „i-aţi pus”] numele Iacov ; căci m-a înşelat de două ori. Mi-a luat dreptul de întâi născut, şi iată-l acum că a venit de mi-a luat şi binecuvântarea !”…”.
Dar în Exodul 22 : 9 scrie că :
„În orice pricină de înşelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină, sau un lucru pierdut, despre care se va zice : „Uite-l !” – pricina amânduror părţilor să meargă până la Dumnezeu [din ebr. elohim]; acela, pe care-l va osândi [din ebr. rasha „a condamna ca vinovat, în relații civile”] Dumnezeu [din ebr. elohim], trebuie să întoarcă [plătească. Din ebr. shalam: a amenda] îndoit aproapelui său”.
[În ale traduceri, în loc de Dumnezeu, este folosit termenul judecători :
„În toate cazurile de deținere ilegală a unui bou, a unui măgar, a unei oi, a unei haine sau a oricărei alte bunuri pierdute despre care cineva spune : „Acesta este al meu”, ambele părți trebuie să își aducă dosarele în fața judecătorilor. Cel pe care judecătorii îl declară vinovat trebuie să-i ramburseze celuilalt dublu”. New International Version]
2. Amenda primită şi plătită pentru păcatele înfăptuite
De la momentul respectiv au ajuns să treacă aproximativ şapte ani până în ziua strângerii primei recolte. În Geneza 29 : 25 scrie că :
„A doua zi dimineaţa, iată că era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban : „Ce mi-ai făcut ? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela ? Pentru ce m-ai înşelat ?”
Iacov a primit explicaţii, dar adevărul trebuia să-l caute în el însuşi, nu la alţii. Se putea întreba : „Nu cumva am înşelat şi eu cândva pe cineva, iar acum a venit şi pentru mine vremea secerişului ?”
Noi poate că presupunem că Iacov realiza ce-a făcut şi era conştient că şi-a înşelat fratele. Se poate însă că el se gândea că a fost doar foarte abil (descurcăreţ) şi pur şi simplu a folosit oportunitatea care i s-a ivit în viaţă pentru a obţine ce-şi dorea.
În Ioan 16 : 8 sunt notate cuvintele Domnului Isus :
„Şi când va veni El [Duhul Sfânt], va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata”.
Pentru a dovedi este folosit gr. elenxei care provine din „elégxō … a convinge cu dovezi solide, convingătoar”.
Versetul se referă la oamenii care trăiesc în păcat, sunt lipsiţi de dreptate şi nu realizează că au făcut păcate iar pentru păcatele lor vor avea parte de judecata Lui Dumnezeu.
Duhul Sfânt mă convinge de faptul că în data de … eu l-am înşelat pe fratele meu şi că prin ceea ce-am făcut, nu am folosit pur şi simplu prilejul oferit de-a obţine ceva, ci l-am nedreptăţit pe fratele meu de două ori : i-am luat ce era al lui şi datorită pierderii făcute l-am şi supărat.
Dacă nu aud bine ce mi s-a spus, Duhul Sfânt îmi va spune de câteva ori acelaşi adevăr, până voi pricepe cât de grav este ce am făcut şi îmi voi cere iertare. Scopul Lui este refacerea legăturii pe care am rupt-o cu aproapele meu. Dar dacă nu recurg la împăcare, voi avea parte de Laban-ul meu.
Aşa se face că au mai trecut treisprezece ani şi Iacov (care tocmai ce plecase de la Laban, după douăzeci de ani grei) ajunge să spună :
„Şi tatăl vostru m-a înşelat : de zece ori mi-a schimbat simbria ; dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească”. (Geneza 31 : 7)
3. Reluarea cursului vieţii liniştite
Plătirea preţului înşelăciunii duce la anularea datoriei. Noi ştim că prin credinţa în Domnul Isus şi în Jertfa Domnului Isus, putem beneficia de iertarea Lui, deoarece EL a plătit pentru păcatele mele cu viaţa LUI.
Dar, trebuie să luăm în considerare că Dumnezeu este drept, cântăreşte viaţa mea şi faptele mele, iar pentru răul făcut voi plăti personal … cu o parte din viaţa mea.
În cazul lui Iacov, înşelăciunile lui l-au costat douăzeci de ani din viaţă (în care este drept că a avut şi harul de-a obţine posesiuni din cauza faptului că a muncit).
Dar liniştea în suflet, Iacov a primit-o abia după împăcarea cu Dumnezeu şi cu fratele lui. Mai întâi Iacov a primit vestea trimişilor lui :
„Ne-am dus la fratele tău, Esau ; şi el vine înaintea ta cu patru sute de oameni.” Iacov s-a înspăimântat foarte mult şi l-a apucat groaza”. (Geneza 32 : 6- 7)
Aceasta l-a dus la căutarea Lui Dumnezeu, iar în Geneza 32 : 9 – 12 este notată rugăciunea lui Iacov. Aşa ceva el nu a (prea) făcut până atunci, dar atunci a realizat că trebuie să ceară binecuvântarea Lui Dumnezeu. Nu era suficient cât avea ? Mai avea nevoie de avere ?
Avea suficiente lucruri, era destul cât deţinea din punct de vedere material, dar era sărac ca Biserica din Laodiceea din punct de vedere spiritual, aşa că s-a rugat o parte din noaptea aceea (Geneza 32 : 24 – 32).
Dimineaţa era alt om aşa că şi-a reabilitat relaţia cu fratele lui (Geneza 33 : 1 – 16). Abia după aceea viaţa lui a continuat într-un mod normal, fără să fie stresat de alt om, fără cuvinte rele, fără priviri urâte pe seama lui …
În Geneza 31 : 1 – 3 scrie că :
„Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau : „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru şi cu averea tatălui nostru şi-a agonisit el toată bogăţia aceasta.” Iacov s-a uitat şi la faţa lui Laban ; şi iată că ea nu mai era ca înainte.
Atunci Domnul a zis lui Iacov : „Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi în locul tău de naştere ; şi Eu voi fi cu tine …”.
Aceasta este şi dorinţa noastră pentru toţi cei care citesc aceste rânduri : „Domnul să fie cu tine !”
STUDII ASEMĂNĂTOARE :
- Încăpăţânarea I. Persistarea în încăpăţânare [Balaam, Numeri 22.22, 32]
- Încăpăţânarea III. Alegerea corectă [1 Petru 5.5-6]