Înălţarea Domnului Isus la Cer sau Valoarea norului (pierderii) din viaţa mea (Fapte 1.6-11)
Asemenea apostolilor şi noi ÎL avem pe Isus în viaţa noastră şi uneori nu ştim să apreciem timpul petrecut cu EL, zi de zi şi abia atunci când între noi şi EL se pune un nor, realizăm ce am pierdut … dar poate fi prea târziu !
De aceea să ne ajute Dumnezeu să învăţăm din greşelile făcute până acum şi să înţelegem că avem nevoie de-o relaţie foarte bună cu Isus tot timpul, nu doar de ceea ce EL ne poate oferi şi ne dorim să primim de la EL !
I. Apostolii
II. Norul (poate reprezenta pierderea valorii dar şi … valoarea pierderii / dacă învăţ din ceea ce mi s-a întâmplat)
III. Domnul Isus (comoara / cea mai mare valoare de care poate să aibă parte un om de pe pământ)
„Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat : „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel ?” El le-a răspuns :
„Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele ; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”
După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Şi, cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi au zis :
„Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer ? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer”. (Fapte 1 : 6 – 11)
I. Apostolii
„Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat : „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel ?” El le-a răspuns :
„Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele ; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului …
„Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer ? (Faptele Apostolilor 1 : 6 – 8)
Trei termeni au fost folosiţi pentru a-i descrie pe urmaşii Domnului Isus :
- apostoli (ce erau la momentul respectiv / în prezentul de atunci),
- martori ai Domnului Isus (ce aveau să fie în viitor) şi
- bărbaţi galileeni (ce-au fost în trecut / de unde erau de loc, ei fiind la momentul respectiv în Iudeea ; practic erau străini ajunşi acolo … aproape de Ierusalim).
Asemenea lor, şi noi avem un trecut, un prezent şi un viitor, care poate fi conform voiei Lui sau în afara planului Lui pentru viaţa noastră. Uneori noi suntem asemenea apostolilor, care deja de patruzeci de zile vorbeau cu Domnul. În fiecare zi se petreceau aceleaşi lucruri deoarece :
„După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu”. (Faptele Apostolilor 1 : 3)
Şi deodată a intervenit Înălţarea la Cer, iar plecarea Lui a fost total neaşteptată … Isus a plecat dintre ei chiar în timpul unei conversaţii.
Chiar aşa de brusc se poate schimba viaţa cuiva ? În câteva minute ? Da ! Apostolii L-au pierdut pe Isus, au rămas fără EL … în timp ce ei erau interesaţi să afle detalii tehnice despre instaurarea Împărăţiei Lui Israel.
Multe regrete avem în viaţă deoarece nu ne trăim viaţa aşa cum ştim că ne cere Dumnezeu şi vine acel prea târziu, în care am vrea să mai schimbăm ceva dar este pur şi simplu prea târziu !
Îndemnul Lui Dumnezeu este :
„câtă vreme se zice : „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii”. (Evrei 3 : 15)
II. Norul are o mare valoare (reprezintă pierderea valorii dar şi valoarea pierderii / a însingurării)
„După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Şi, cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb”. (Faptele Apostolilor 1 : 9 – 10)
În II Împăraţi 2:1, 9 – 19 este descrisă răpirea lui Ilie, la Cer :
„Când a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei … După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei : „Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine.” Elisei a răspuns : „Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău !” Ilie a zis :
„Greu lucru ceri. Dar dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, aşa ţi se va întâmpla ; dacă nu, nu ţi se va întâmpla aşa.”
Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt.
Elisei se uita şi striga : „Părinte ! Părinte ! Carul lui Israel şi călărimea lui !” Şi nu l-a mai văzut. Apucându-şi hainele, le-a sfâşiat în două bucăţi şi a ridicat mantaua, căreia îi dăduse drumul Ilie.
Apoi s-a întors şi s-a oprit pe malul Iordanului ; a luat mantaua, căreia îi dăduse Ilie drumul, şi a lovit apele cu ea şi a zis : „Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Ilie ?” Şi a lovit apele, care s-au despărţit într-o parte şi în alta, şi Elisei a trecut”.
Concluzii în uma comparării celor două pasaje biblice
Primeşti puterea de la Dumnezeu dacă :
1. ÎL vezi pe Isus (spiritual : dacă vezi / înţelegi lucrarea Duhului Sfânt / puterea de sus, aşa cum o vede EL)
A vedea spiritual, înseamnă a înţelege lucrurile spirituale.
Ioan 9 : 39 – 41 „Apoi Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată : ca cei ce nu văd să vadă, şi cei ce văd să ajungă orbi.” Unii din fariseii care erau lângă El, când au auzit aceste vorbe, I-au zis : „Doar n-om fi şi noi orbi !” „Dacă aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat ; dar acum ziceţi: „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne”.
I Corinteni 2 : 14 „Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie ; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte”.
2. ÎL crezi pe Cuvânt (Ilie a promis o putere „dublă”) :
Ioan 14 : 12 – 13 „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu ; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl ; şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul”. Exemple avem în Faptele Apostolilor …
3. ÎL aştepţi activ … ÎL cauţi / stăruind în rugăciune (nu renunţi şi nu te laşi până nu primeşti promisiunea) :
Luca 11 : 13 „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer !”
Fapte 1 : 14 „Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui”. Aşa au trecut zece zile iar în Fapte 2 : 1 – 4 scrie că :
„În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească”.
III. Domnul Isus (cea mai mare valoare de care poate avea parte un om de pe pământ)
„Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte ? …”. (Ioan 6 : 62)
„După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Şi, cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi au zis :
„Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer ? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer”. (Faptele Apostolilor 1 : 9 – 11)
Practic, îngerii le-au clarificat apostolilor că Isus a plecat în Cer ! Dar chiar dacă apostolii nu L-au mai văzut, Isus Şi-a continuat urcarea înspre Cer şi a ajuns acolo de unde a plecat : la dreapta Lui Dumnezeu !
1. Domnul a promis acest lucru :
Luca 22 : 69 „De acum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu”.
2. Petru a crezut şi a spus că acesta este adevărul (deşi nu L-a văzut acolo) :
Faptele Apostolilor 2 : 34 – 36 „Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice : „Domnul a zis Domnului meu : „Şezi la dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” Să ştie bine, dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi”.
3. Dar Ştefan este primul pământean care L-a văzut pe Isus în Cer exact după cum a promis, fiind la dreapta Lui Dumnezeu!
Faptele Apostolilor 7 : 55 – 56 „Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu ; şi a zis : „Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu”.
A văzut şi a spus ce a văzut. Iar acest adevăr i-a supărat şi l-au omorât, ei cei care spuneau că lor nu le este îngăduit de Lege să omoare pe nimeni ! Acolo a fost un linşaj, nu o aducere la îndeplinire a unei judecăţi, după pronunţarea sentinţei unui tribunal.
Dubla măsură (într-un fel s-au comportat cu Domnul Isus şi într-un mod total opus s-au purtat cu Ştefan) pentru a atinge aceeaşi ţintă (eliminarea omului incomod, care le spunea Cuvântul Lui Dumnezeu), poate fi explicată prin cuvintele spuse de Dumnezeu prin proorocul Ieremia (cap. 2 : 33) :
„Ce bine ştii să-ţi întocmeşti căile când este vorba să cauţi ce iubeşti ! Chiar şi la nelegiuire te deprinzi”.
Şi noi credem promisiunile Domnului Isus şi ştim că acolo unde este EL vom fi şi noi !
Ioan 14 : 3 „Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi”.
Ioan 17 : 24 „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu ; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii”.
Prin Înălţarea Domnului Isus la Cer, Dumnezeu ne garantează şi nouă ajungerea acolo ! Slavă Lui Dumnezeu !