În Ziua Cincizecimii în aceeaşi adunare erau prezenţi :
- oameni duhovniceşti (caracteristica lor de bază era / este ascultarea de Dumnezeu),
- oameni cucernici (caracterizaţi de ascultarea cu atenţie) dar şi
- batjocoritori (privitorii, cei care îi iau în râs şi pe cei credincioşi dar şi Cuvântul, de aceea apostolul Petru trebuie să le atragă atenţia asupra faptului că ceea ce se petrecea acolo era scris de multă vreme prin proorocul Ioel).
„În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.
Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.
Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită ; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii :
„Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni ? Cum, dar, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut ? Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, iudei sau prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu !”
Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii : „Ce vrea să zică aceasta ?” Dar alţii îşi băteau joc şi ziceau : „Sunt plini de must !”
Atunci Petru s-a sculat în picioare, cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a zis : „Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele ! Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel :
„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură ; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise ! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci.
Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum ; soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită. Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit”. (Faptele Apostolilor 2 : 1 – 21)
În aceeaşi adunare erau prezenţi :
- oameni duhovniceşti (caracteristica lor de bază era / este ascultarea de Dumnezeu),
- oameni cucernici (caracterizaţi de ascultarea cu atenţie) dar şi
- batjocoritori (privitorii, cei care îi iau în râs şi pe cei credincioşi dar şi Cuvântul, de aceea apostolul Petru trebuie să le atragă atenţia asupra faptului că ceea ce se petrecea acolo era scris de multă vreme prin proorocul Ioel).
Apostolul Pavel scria că :
„ … omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie ; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni”. (I Corinteni 2 : 14 – 15)
I. Oamenii duhovniceşti
Caracteristica lor principală (ascultarea) poate fi rezumată prin cuvintele : plin de Duhul Sfânt !
„În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească”. (Faptele Apostolilor 2 : 1 – 4)
„În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc”. (Faptele Apostolilor 2 : 1)
Înainte de botezul în Duhul Sfânt nu scrie despre ei că erau toţi în acelaşi loc, ci erau toţi împreună în acelaşi loc. Nu doar fizic aveau aceeaşi locaţie ci şi spiritual aveau aceeaşi dorinţă de-a fi botezaţi cu Duhul Sfânt.
Observăm la ei trei caracteristici :
- ascultarea lor de Domnul Isus. În Luca 24 : 49 sunt notate cuvintele pe care Domnul li le-a adresat :
„Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu ; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” În Faptele Apostolilor 1 : 4 – 5 scrie despre Domnul Isus că : „Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt”. - stăruinţa lor în rugăciune … zi după zi, deşi nu se întâmpla nimic : „Atunci ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului. Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau : Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zelotul şi Iuda, fiul lui Iacov. Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui”. (Faptele Apostolilor 1 : 12 – 14)
- harul Lui Dumnezeu care dintr-odată aduce darul Duhului Sfânt în viaţa căutătorului de Dumnezeu : „În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei”. (Faptele Apostolilor 2 : 1 – 2)
II. Oamenii cucernici
Sunt cei care au căutarea lor după Dumnezeu, dar încă nu sunt botezaţi de Domnul.
Verbul care îi caracteriza / caracterizează era / este a auzi.
Romani 10 : 17
„Astfel, credinţa vine în urma auzirii ; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos”. Aici ei auzeau altceva, o mărturie a binecuvântării venite de la Dumnezeu.
„Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită ; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii : „Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni ?
Cum, dar, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut ? Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, iudei sau prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu !”
Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii : „Ce vrea să zică aceasta ?” (Faptele Apostolilor 2 : 6 – 12)
Adică : Ce înţeles spiritual se ascunde în ceea ce se întâmplă aici ?
Oamenii cucernici sunt căutătorii de Dumnezeu care ascultă de Cuvântul Lui Dumnezeu, (cei care aveau o căutare spirituală din moment ce erau la Ierusalim), fiind ajunşi acolo, exact în acea perioadă deoarece ascultaseră de Cuvântul Lui Dumnezeu care le poruncea ca de trei ori pe an să meargă la Ierusalim (şi trebuie făcută observaţia că printre ei erau mulţi care nu mai locuiau în Israel) :
„De trei ori pe an, toţi bărbaţii să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeului tău în locul pe care-l va alege El : la sărbătoarea Azimelor, la sărbătoarea Săptămânilor şi la sărbătoarea Corturilor. Să nu se înfăţişeze cu mâinile goale înaintea Domnului”. (Deuteronomul 16 : 16)
Un exemplu de om care a ascultat acest cuvânt a fost Solomon :
„Atunci Solomon a adus arderi de tot Domnului pe altarul Domnului, pe care-l zidise înaintea pridvorului. Aducea ce era poruncit de Moise pentru fiecare zi, pentru zilele de Sabat, pentru zilele de lună nouă şi pentru sărbători, de trei ori pe an, la sărbătoarea Azimelor, la sărbătoarea Săptămânilor şi la sărbătoarea Corturilor”. (II Cronici 8 : 12 – 13)
III. Oamenii batjocoritori
„Dar alţii îşi băteau joc şi ziceau : „Sunt plini de must !” Atunci Petru s-a sculat în picioare, cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a zis :
„Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele ! Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel”. (Faptele Apostolilor 2 : 13 – 16)
Verbul caracteristic acestui fel de oameni este a vedea.
O situaţie asemănătoare, este descrisă în cartea I Samuel (1 : 12 : 18), în care cea care se ruga era văzută rău, (deşi starea ei spirituală din acele momente era foarte bună, după un timp de rugăciune consistent).
Putem face o observaţie. Eli a văzut că-şi mişca doar buzele … deşi la puţin timp după aceea, despre Eli scrie că :
„Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi şi nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui”. (I Samuel 3 : 2)
„Şi Eli era în vârstă de nouăzeci şi opt de ani, avea ochii întunecaţi şi nu mai putea să vadă”. (I Samuel 4 : 15)
Despre Ana scrie în I Samuel 1 : 12 – 18 :
„Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei. Ana vorbea în inima ei şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul.
Eli credea că este beată şi i-a zis : „Până când vei fi beată ? Du-te de te trezeşte !” Ana a răspuns : „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei, şi n-am băut nici vin, nici băutură ameţitoare; ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului.
Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere şi supărare m-a făcut să vorbesc până acum.” Eli a luat din nou cuvântul şi a zis : „Du-te în pace, şi Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o !”
Ea a zis : „Să capete roaba ta trecere înaintea ta !” Şi femeia a plecat. A mâncat, şi faţa ei n-a mai fost aceeaşi”. (A ştiut în adâncul ei că Dumnezeu a ascultat-o).
Cât de mult face comunicarea pentru limpezirea unei situaţii şi clarificarea lucrurilor. Eli a spus ce gândea, (nu a judecat-o fără să-i spună şi Anei care era părerea lui despre ea), iar Ana a avut puterea de-a răspunde frumos (şi de-a nu se lăsa afectată de vorbele care i s-au spus, de acuzaţiile nedrepte pe care i le făcea cel despre care se presupunea că este omul Lui Dumnezeu).
„Du-te tu de te trezeşte”, putea să-i răspundă Ana lui Eli, (în fond de trezire spirituală avea nevoie el), dar un om care petrece suficient timp cu Dumnezeu este îmbibat cu apa Duhului Sfânt şi nu poate fi aprins uşor cu focul Gheenei, transmis prin cuvintele unui om prin care vorbeşte direct satan.
Un exemplu este descris în Matei 16 : 23 unde scrie că :
„ … Isus S-a întors şi a zis lui Petru : „Înapoia Mea, Satano : tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine ! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.”
Iacov a scris (în capitolul 3 : 6) că :
„Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei”.
Aprinde roata vieţii este o expresia care arată ce furtună poate provoca în mediul lui, omul care spune un cuvânt (sau face un lucru total nepotrivit, practic îşi dă foc la viaţă) :
- de nemulţumire. În Numeri 11 : 1 scrie că : „Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit Domnul, S-a mâniat, s-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei”. Focul Domnului a fost exact ca şi contrafocul folosit de pompieri pentru a bloca înaintarea unui incendiu. (Conform Dex contrafocul este un : „incendiu localizat într-o pădure pentru a împiedica, prin vidul creat, extinderea incendiului principal”.)
- de batjocură, (de ocară care i-a necăjit pe cei care l-au auzit vorbind dar nu s-au lăsat influenţaţi ci au continuat lucrul) : „Tobia, amonitul, era lângă el şi a zis : „Să zidească numai ! Dacă se va sui o vulpe, le va dărâma zidul lor de piatră.” „Ascultă, Dumnezeul nostru, cum suntem batjocoriţi ! Fă să cadă ocările lor asupra capului lor şi dă-i pradă pe un pământ unde să fie robi. Nu le ierta fărădelegea, şi păcatul lor să nu fie şters dinaintea Ta ; căci au necăjit pe cei ce zidesc.” Am zidit zidul, care a fost isprăvit pretutindeni până la jumătate din înălţimea lui. Şi poporul lucra cu inimă”. (Neemia 4 : 3 – 6)
- adoptă o atitudine de nepăsare : „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă ; dar ei n-au vrut să vină. A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis : „Spuneţi celor poftiţi : „Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate ; toate sunt gata, veniţi la nuntă.” Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat : unul la holda lui, şi altul la negustoria lui. Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât. Când a auzit împăratul, s-a mâniat ; a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea”. (Matei 22 : 2 – 7)
Concluzii :
Ce s-ar fi întâmplat dacă Petru nu lua cuvântul ? Oamenii ar fi rămas în ceaţă şi nu s-ar fi pocăit cu miile !
- Dumnezeu a dat Duhul Sfânt celor ce I L-au cerut.
- Domnul Isus Şi-a ţinut promisiunea.
- Duhul Sfânt Şi-a făcut lucrarea prin Cuvântul rostit prin omul călăuzit de El.
Dumnezeu Îşi face partea, dar noi ? Nu putem oare vorbi despre tăcerile noastre vinovate ?!