În lume veţi avea necazuri dar îndrăzniţi, IV. Judecătorii şi răufăcătorii [Ioan 16.33, Matei 3.13–17, Galateni 2.20]
Pe lângă împotrivirea de care a avut parte în mod făţiş sau mai pe ascuns, Domnul Isus a avut parte şi de oameni care :
- L-au apreciat, dar alţii …
- L-au judecat greşit, iar unii …
- I-au făcut rău (nu s-au limitat doar la a vorbi de rău).
II. Omul care-L judecă greşit pe Domnul Isus (Ioan 7 : 41b – 43, 47 – 49, 52 – 53)
„Şi alţii ziceau: „Cum, din Galileea are să vină Hristosul ? Nu zice Scriptura că Hristosul are să vină din sămânţa lui David şi din satul Betleem, unde era David ?” S-a făcut deci dezbinare în norod din pricina Lui”. (Ioan 7 : 41b – 43)
„Fariseii le-au răspuns: „Doar n-aţi fi fost duşi şi voi în rătăcire ? A crezut în El vreunul din mai marii noştri sau din farisei ? Dar norodul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat !” …
Drept răspuns, ei i-au zis : „Şi tu eşti din Galileea ? Cercetează bine, şi vei vedea că din Galileea nu s-a ridicat niciun proroc.” (Şi s-a întors fiecare acasă … ”. (Ioan 7 : 47 – 49, 52 – 53)
În categoria oamenilor care L-au judecat greşit pe Domnul Isus au intrat (şi intră) :
- cei care nu erau corect informaţi despre Domnul Isus (a se vedea Ioan 7 : 41b – 43) precum şi
- cei care ştiau exact ce fac, oamenii decişi să-I facă rău (Ioan 7 : 47 – 49, 52 – 53).
III. Omul care vrea să-I facă rău şi ajunge să-i facă mult rău Domnului Isus (Ioan 7 : 44)
„Unii din ei voiau să-L prindă ; dar nimeni n-a pus mâna pe El”. (Ioan 7 : 44)
„Cine se gândeşte să facă rău se cheamă un om plin de răutate”. (Proverbe 24 : 8)
Ne vom limita doar la aceste observaţii ştiind că ceea ce Domnul Isus a proorocit (Matei 16 : 21)
„De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învie”. (Matei 16 : 21)
„Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot care se numea Caiafa ; şi s-au sfătuit împreună, cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare”. (Matei 26 : 3 – 4)
„Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă şi le-a zis : „Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre ?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi. Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor”. (Matei 26 : 14 – 16)
Oare de unde a ştiut Iuda cine erau cei care căutau să-L omoare pe Domnul Isus ? Să înţelegem că el a crezut proorocia Domnului Isus (Matei 16 : 21) mai mult decât Petru, de exemplu ( a se vedea Matei 26 : 33) … iar mai apoi a verificat veridicitatea informaţiei şi s-a folosit de ea ?
„Pe când vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de bătrânii norodului”. (Matei 26 : 47)
Continuarea o ştim … Isus a fost condamnat la moarte pe nedrept, a murit, a înviat, S-a înălţat la Cer, iar
Ioan 14 : 19 a devenit o realitate pentru urmaşii Lui :
„Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea ; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi”.
În Evrei 12 : 1 – 3 avem un sfat deosebit care este cât se poate de actual :
„Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.
Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre”.
STUDII ASEMĂNĂTOARE :