„A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime şi s-a atins de haina Lui. Căci îşi zicea ea : „Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.”
Şi îndată a secat izvorul sângelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală. Isus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El ; şi, întorcându-Se spre mulţime, a zis :
„Cine s-a atins de hainele Mele ?” Ucenicii I-au zis : „Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte şi mai zici : „Cine s-a atins de Mine ?” (Marcu 5 : 27 – 31)
Femeia care şi-a dorit apropierea de Domul Isus a avut de înfruntat împotrivirea mulţimii. În viaţă creştinul trebuie să ştie când şi cui să i se împotrivească şi când să nu se împotrivească.
A (te) împotrivi înseamnă : „A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune”. (Dex) Omul care se împotriveşte cuiva (sau este contra a ceva) alege să se opună, să reziste, nu se lasă şi nu lasă de la el … Ţine la ceea ce crede, nu se dă bătut.
În următoarele versete (redate mai jos) pentru a (te) împotrivi, (în limba greacă) este folosit anthistémi [anti + histemi], „a rezista, a ține, a duce, a opune, a împotrivi”. Acest cuvânt este folosit de paisprezece ori în Noul Testament. Ce putem învăţa ?
Cine şi cui (nu) i se împotriveşte ?
- Creştinul nu trebuie să se împotrivească celui care îi face rău (pe nedrept) : „Dar Eu vă spun : să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt”. (Evanghelia după Matei 5 : 39)
- Domnul Isus a promis că-şi ajută urmaşii când vor avea probleme :
„ … căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri”. (Evanghelia după Luca 21 : 15)
Un astfel de exemplu este în viaţa lui Ştefan …„ … dar nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el”. (Faptele Apostolilor 6 : 10)
- Nimeni nu I se poate împotrivi (cu adevărat) lui Dumnezeu : „Dar îmi vei zice : „Atunci de ce mai bagă vină ? Căci cine poate sta împotriva voii Lui ?” (Romani 9 : 19)
- Cei răzvrătiţi se împotrivesc autorităţilor : „De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda”. (Romani 13 : 2)
- Apostolul Pavel a trebuit să-l corecteze pe apostolul Petru, în ceea ce era greşit în comportamentul lui : „Dar, când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă, în faţă, căci era de osândit”. (Galateni 2 : 11)
- Falşii credincioşi se împotrivesc adevăraţilor creştini. În II Timotei 4 : 12 – 14 apostolul Pavel îi scria lui Timotei că : „Alexandru, căldărarul, mi-a făcut mult rău. Domnul îi va răsplăti după faptele lui. Păzeşte-te şi tu de el, pentru că este cu totul împotriva cuvintelor noastre”. (II Timotei 4 : 15) În I Timotei 1 : 20 găsim scris despre oameni căzuţi de la credinţă :
„ … Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat pe mâna Satanei, ca să se înveţe să nu hulească”.
- Creştinul este atent zi de zi la felul în care-şi trăieşte viaţa : „De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul”. (Efeseni 6 : 13)
- Creştinul trebuie să i se împotriveşte celui rău :
„Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi”. (Iacov 4 : 7)
„Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi”. (I Petru 5 : 9) Atât Iacov cât şi apostolul Petru scriau despre rezistenţa pe care un creştin trebuie să o arate contra celui rău.
- Vrăjitorii din Egipt i s-au opus lui Moise :
„După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa”. (II Timotei 3 : 8)
În varianta din Noul Testament, vrăjitorul Elima li se opune creştinilor (Barnaba şi Pavel) : „Dar Elima, vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui – le stătea împotrivă şi căuta să abată pe dregător de la credinţă”. (Faptele Apostolilor 13 : 8)