Importanţa aprecierii slujirii altora [1 Tesaloniceni 5.12]

Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc”. (I Tesaloniceni 5 : 12)

Credincioşilor din Tesalonic, apostolul Pavel le-a atras atenţia asupra unui aspect în care poate că ei erau deficitari.

Aveau parte de-o slujirea spirituală, care era făcută cu sacrificii iar ei erau chemaţi să îşi arate recunoştinţa pentru lucrurile de care beneficiau datorită muncii altora.


Să studiem puţin acest verset observând :

  1. Cine apela (la credincioşii din Tesalonic) ?
  2. Ce îi rugau să facă ?
  3. Faţă de cine să-şi arate aprecierea ?

Poate că doar credincioşii implicaţi în slujirea spirituală, pot aprecia la adevărata valoare rugămintea notată în I Tesaloniceni 5 : 12. În special ei ştiu cât de preţios este un zâmbet, o mulţumire pe care o primesc … uneori atât de rar !


1. Cine apelau la bunăvoinţa credincioşilor din Tesalonic ? [Apostolul Pavel, Silvan şi Timotei]

rugăm … ”.

Să studiem puţin acest verset, care începe cu o rugăminte : „Vă rugăm”. Cine făcea această rugăminte ? În I Tesaloniceni 1 : 1, găsim răspunsul :

Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Hristos : Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos”.


2. Ce erau chemaţi să facă credincioşii din Tesalonic ? [Să-şi arate aprecierea]

Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine …”.

Pentru expresia tradusă cu a privi bine în gr. este folosit eidenai de la „a aprecia”, (să apreciaţi).

Gr. eídō este similar cu expresia „văd ce vrei să spui” / „vederea fizică care ar trebui să fie puntea constantă către viziunea mentală și spirituală (înțelegerea)”. Adică : din felul în care te comporţi cu mine văd / înţeleg că tu îmi vrei binele şi te respect pentru că îmi porţi de grijă.


3. Faţă de cine să-şi arate aprecierea ? [Faţă de cei ce făceau sacrificii spirituale]

„ … pe cei ce se ostenesc”. Aici apostolul Pavel foloseşte gr. kopiōntas (folosită pentru cei care „muncesc cu sârguinţă”). Provine din gr. kopiaó : „a se obosi / a trudi”.

Sensul figurat este de : „oboseală profundă, uzură extremă”. Să observăm unde mai este folosit în Noul Testament gr. kopiaó :

  • în Luca 5 : 5. Aici apostolul Petru vorbea cu Domnul Isus : „Drept răspuns, Simon I-a zis : „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic …”. Înţelegem că un grup a muncit mult, pe-o perioadă mare de timp.
  • II Timotei 2 : 6 „Plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele”. Acelaşi cuvânt (gr. kopiōntas) este folosit aici (cu referire la munca grea a pământului) precum şi în Fapte 20 : 35 unde apostolul Pavel a scris că :
    În toate privinţele v-am dat o pildă şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis: „Este mai ferice să dai decât să primeşti”. O altă traducere este : „muncind din greu”.

În loc de final

  1. Când mi-am arătat ultima dată aprecierea faţă de cel prin care Dumnezeu mi-a vorbit profetic, sau m-a învăţat ceva ce nu ştiam, sau poate că mi-a răspunsul la o întrebare care mă frământa ?
  2. Este oare foarte greu să spun un „mulţumesc frumos”, sau să-mi arăt aprecierea aşa cum am călăuzirea în acel moment ?
  3. Poate că ar fi bine să-mi propun ca după fiecare slujbă să împlinesc această rugăciune a oamenilor Lui Dumnezeu, măcar faţă de o persoană prin care am fost binecuvântat spiritual !