Dacă nu L-ar fi cunoscut pe Dumnezeu, Ilie I-ar fi putut spune că … ceea ce i se cere nu este Biblic : Să mergi undeva şi-acolo corbii să te hrănească, să-ţi aducă de mâncare ! Nu scrie, (în Noul Testament este drept), că Domnul are grijă de păsări ? Şi totuşi, oricât de incredibil a fost ceea ce i s-a spus, Ilie a crezut. Aceasta ne arată că el avea o experienţă deosebită cu Domnul. Cum ar fi putut altfel să declare în mod public, că nu va fi ploaie decât atunci când el va spune ?
Ploaia, se ştia foarte clar în Israel, că Dumnezeu o dădea, făcea parte din Binecuvântări (Deuteronom 28 : 12 „Domnul îţi va deschide comoara Lui cea bună, cerul, ca să trimită ţării tale ploaie la vreme şi ca să binecuvânteze tot lucrul mâinilor tale …”) ! Nu scria în Deuteronom, la Binecuvântări, că ploaia Dumnezeu o dă atunci când Ilie va avea de gând să-i anunţe ! Şi este foarte clar, că acest anunţ, Ilie l-a făcut în public … şi tot în public avea să dea drumul la ploaie !
„Viu este Domnul Dumnezeul Puterilor, Dumnezeul lui Israel înaintea Căruia stau – că în aceşti ani nu va fi nici rouă şi nici ploaie decât prin cuvântul gurii mele ! Şi a fost cuvântul Domnului către Ilie : „Pleacă de aici spre răsărit şi ascunde-te la pârâul Chorrath, din faţa Iordanului ! Şi va fi aşa : vei bea apă din pârâu, iar Eu voi porunci corbilor să te hrănească acolo.” (Septuaginta, III Regi 17 : 1 – 4).
Stând în locul în care trebuia să fie, a beneficiat de intervenţiile lui Dumnezeu. EL este Viu şi intervine în vieţile copiilor Lui, cu ceea ce crede EL de cuviinţă ! Cei de atunci, (a se citi Unii dintre cei din 2013) :
-
Nu mai credeau într-un Dumnezeu Viu, Puternic al Prezentului şi al Viitorului …
-
În prezenţa Lui trebuia stat ! Există un timp care trebuie petrecut cu Domnul pentru a ÎI înţelege voia !
-
Stând cu EL ajung să ÎL cunosc şi să ÎI cunosc Puterea ! „Dumnezeul Puterilor” aşa scrie în Septuaginta, fiind echivalentul expresiei „Dumnezeul Oştirilor” pe care o avem în traducerea Cornilescu ; (în traducerea Cornilescu, în textul citat nu apare această expresie, despre Ilie scrie că a spus : „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel …” I Împăraţi 17 : 1).
-
Celui ce stă cu EL, Dumnezeu îi vorbeşte personal, într-un mod direct, nu doar prin intermediari, cum era în special în Vechiul Testament. (A se vedea viaţa Domnului Isus, sau a apostolului Petru, a lui Pavel … ).
-
Pentru omul Lui Dumnezeu, există voia Lui pe care o îndeplineşte ! Trăieşte aşa cum vrea Dumnezeu şi unde vrea Dumnezeu !
-
Domnul îi descoperă o parte din viitor … în viaţă revelaţia este treptată. Putem observa aceasta citind versetele 2 – 4 : „Şi cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe : „Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. Vei bea apă din pârâu, şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.” Sau după ce apa seacă :
„Atunci cuvântul Domnului i-a vorbit astfel : „Scoală-te, du-te la Sarepta, care ţine de Sidon, şi rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.” versetele 8 şi 9.
După ce trece perioada hotărâtă de către Dumnezeu, pentru secetă, când vine timpul schimbării, în I Împăraţi 18 : 1 scrie că : „Au trecut multe zile, şi cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ilie, în al treilea an : „Du-te şi înfăţişează-te înaintea lui Ahab, ca să dau ploaie pe faţa pământului.”
De fapt, atunci când Ilie spune că „în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu” (I Împ. 17 : 1), se referă la cuvântul pe care el îl spunea, mai corect îl transmitea cu gura lui, dar nu erau cuvintele lui, ci ale lui Dumnezeu ! Despre descoperirea treptată, putem vedea şi în I Împăraţi 9 : 7, 15 – 18 …
-
Printr-un astfel de om vorbeşte Domnul şi intervine în viaţa unei naţiuni … pe care o transformă !
Ceea ce este foarte important : Contează alegerea Lui Dumnezeu. El a decis să se folosească de Ilie, (care este drept că avea părerea că este singurul credincios pe care Îl mai are Dumnezeu şi află că mai sunt şapte mii :
„Dar voi lăsa în Israel şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a căror gură nu l-au sărutat.” (I Împăraţi 19 : 18). Dar Ilie a fost alesul lui Dumnezeu, cel folosit. Existau şi alte unelte de calitate, (sau de aceeaşi calitate), dar aici intervine voia Lui Dumnezeu … Domnul Se foloseşte de omul ales de EL !
Şi totuşi, cel puţin iniţial, Ahab nu l-a crezut … părea prea de tot ! „Viu este Domnul”, pentru Ilie era un adevăr, nu şi pentru Ahab, căruia Ilie, prin aceste cuvinte îi transmite, (implicit) şi faptul că şi peste împărat există CINEVA, că şi el are un Superior !
Prin acest adevăr, împăratul în funcţie, mai avea de învăţat un adevăr : Omul Lui trebuie să fie respectat ! În cazul de atunci, omul se numea Ilie, iar cuvântul lui avea putere, fiindcă venea de la Dumnezeul Puterilor ! Şi totuşi, trec anii, în care Ahab poate şi fără Cuvântul Lui … doar că nevoile îl împing spre căutarea voiei Lui …
La conştientizarea adevărurilor auzite, omul firesc ajunge de-abia în timp. La început sunt doar vorbe : „Şi cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe … ” (I Împ. 17 : 2). Dumnezeu ştie cum Îi sunt depreciate cuvintele !
Exemple de vorbe : „EL este Viu”, „Dumnezeu este Atotputernic” etc. Cam aşa văd lucrurile şi unii credincioşi ! Scopul lipsurilor / secetei este să ne aducă la / spre EL. Să ÎI caut ajutorul, să învăţ dependenţa de Dumnezeu, faptul că despărţit de EL nu se poate face nimic !
Nici chiar agricultură sau zootehnie, adică exact ceea ce ştiau ei mai bine ! Dar Dumnezeu nu le-a forţat voinţa, cu nimic ! Doar i-a înduplecat, dacă se poate spune aşa … vorbindu-le pe limba lor ! Le-a vorbit fireşte, nu i-a lăsat aşa cum erau ! Şi L-au înţeles !