III. Lauda adresată Lui Dumnezeu (arătarea mulţumirii şi exprimarea recunoştinţei)
„Tu umpli de veselie Răsăritul şi Apusul îndepărtat. Tu cercetezi pământul şi-i dai belşug, îl umpli de bogăţii şi de râuri dumnezeieşti pline cu apă.
Tu le dai grâu, pe care iată cum îl faci să rodească : îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl înmoi cu ploaia şi-i binecuvântezi răsadul.
Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.
- Câmpiile pustiului sunt adăpate, şi dealurile sunt încinse cu veselie.
- Păşunile se acoperă de oi, şi
- văile se îmbracă cu grâu : toate strigă de bucurie şi cântă”. (Psalmul 65 : 8 – 13)
Psalmul a fost scris într-o vreme în care nu existau irigaţiile, şi chiar dacă ar fi existat, sursa de apă era … în cer. Ei depindeau de Dumnezeu, iar EL deschidea robinetul ploii în funcţie de apropierea sau îndepărtarea lor de Dumnezeu !
Să observăm câteva exemple din Biblie :
- ploaia era o binecuvântare. În cartea Deuteronom 28 : 12 scrie : „Domnul îţi va deschide comoara Lui cea bună, cerul, ca să trimită ţării tale ploaie la vreme şi ca să binecuvânteze tot lucrul mâinilor tale : vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut”.
- seceta era o formă de disciplinare care avea rol coercitiv : „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor : „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre ! Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne şi zidiţi Casa ! Eu Mă voi bucura de lucrul acesta şi voi fi proslăvit, zice Domnul. Vă aşteptaţi la mult, şi iată că aţi avut puţin ; l-aţi adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce ? – zice Domnul oştirilor. Din pricina Casei Mele care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui. De aceea, cerurile nu v-au dat roua, şi pământul nu şi-a dat roadele. Am chemat seceta peste ţară, peste munţi, peste grâu, peste must, peste untdelemn, peste tot ce poate aduce pământul, peste oameni şi peste vite şi peste tot lucrul mâinilor voastre”. (Hagai 1 : 7 – 18) Câteva exemple :
- „Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ţinut trei ani. David a întrebat pe Domnul, şi Domnul a zis : „Din pricina lui Saul şi a casei lui sângeroase, pentru că a ucis pe gabaoniţi, este foametea aceasta”. (II Samuel 21 : 1) Când poporul evreu a avut parte de probleme / foamete ei nu au căutat să facă planuri omeneşti pentru ieşirea din criză, (cumpărată apă dintr-o ţară vecină, forajul la mare adâncime etc.), ci au căutat un Cuvânt de la Dumnezeu.
- foametea era o urmare a secetei. În Luca 4 : 25 sunt scrise cuvintele Domnului Isus : „ … adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel … ”.
- Foametea (înfometarea) putea fi însă numai o parte din ceea ce însemna disciplinarea Lui Dumnezeu :
1. „O treime din locuitorii tăi va muri de ciumă şi va fi nimicită de foamete în mijlocul tău ;
2. o treime va cădea ucisă de sabie în jurul tău ; şi
3. o treime o voi risipi în toate vânturile şi voi scoate sabia după ei””. (Ezechiel 5 : 12) Pentru cei care nu se trezeau la realitate, urma moartea, robia etc.
Recunoştinţa credinciosului faţă de Dumnezeu şi lauda Lui Dumnezeu vin ca o urmare a rugăciunii ascultate care constă în ceea ce se întâmplă în viaţă după ce terminăm rugăciunea … vine ploaia din Cer !
În Deuteronom 28 : 12, cerul este comparat cu o comoară. În alte traduceri ale Bobliei, sinonimul pentru comoară este :
- „depozitul de recompense”. (New International Version )
- „vistieria bogată”. (New Living Translation )
- „depozitul Său abundent”. (Berean Study Bible )
În Psalmul 56 : 10, David a scris :
„Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu cuvântul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu cuvântul Lui”.
Tot David a scris şi Psalmul 59 : 17
„O, tăria mea ! Pe Tine Te voi lăuda, căci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel preabun, este turnul meu de scăpare”.
Despre acest psalm este notat că a fost scris : „Către mai marele cântăreţilor – „Nu nimici” – O cântare de laudă a lui David – Făcută când a trimis Saul să-i împresoare casa, ca să-l omoare”.
CONCLUZII :
- Mulţumeşte-I Lui Dumnezeu chiar şi pentru lucrurile pe care Dumnezeu le lasă în viaţa ta, dar de a căror valoare te îndoieşti …
- Fă tot ce ţine de tine, trăieşte-ţi viaţa de credinţă cât poţi de bine !
- Laudă-L pe Dumnezeu şi la bine şi la rău !
STUDII ASEMĂNĂTOARE :