În pilda anterioară, (Pilda Semănătorului), Domnul şi-a avertizat foarte clar ucenicii despre pericolul care constă în faptul că, pot să nu dea importanţă Împărăţiei LUI.
Pot fi ascultători în privinţa altor mesaje, dar în acest domeniu se pot asemăna unor oameni ajunşi : lângă Drum, în Locuri Stâncoase, între Spini sau în Pământ Bun.
Trebuie accentuat faptul că omul, ascultătorul este sămânţa … pe care nu-l transformă Cuvântul despre Împărăţie !
„Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie, şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui.
Acesta [am observat cum convingerile noastre doctrinare ne fac să vedem ceea ce vrem noi să vedem ! Când se citeşte acest text, în loc de „Acesta este”, de obicei se citeşte : „Aceasta este …”] este sămânţa căzută lângă drum.
Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie ; dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme ; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.
Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul ; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt, şi ajunge neroditor.
Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege … ”. (Evanghelia după Matei 13 : 20 – 23).
Poate fi de mirat acest lucru, dar ne arată cu câtă neatenţie putem citi un Cuvânt foarte cunoscut, căruia îi pierdem tocmai esenţa ! Nu este vorba despre orice fel de Cuvânt, ci este ceva specific : Cuvântul care se referă la Împărăţia lui Dumnezeu !
-
„Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis : „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis :
- „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta ? De unde are, dar, neghină ?” El le-a răspuns : „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.” Şi robii i-au zis :
- „Vrei, dar, să mergem s-o smulgem ?” „Nu”, le-a zis el, „ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea.
- Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor : „Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.” (Evanghelia după Matei 13 : 24 – 30).
„Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis …”. Le-a pus şi le-a zis, sunt cele două aspecte care trebuie să fie notate ! Omul trebuie să vizualizeze uneori ceea ce aude ! Să vadă ceea ce aude !
Domnul Isus spune această pildă celor mulţi, (Cornilescu scrie despre „o mulţime de noroade” Matei 13 : 1), iar tâlcuirea ei (în Matei 13 : 36 – 43), este dată doar ucenicilor, după ce Domnul Isus „a dat drumul noroadelor” (v. 36). De fapt, cei puţini, ucenicii sunt sămânţa bună, iar neghina sunt noroadele, mulţimea.
În Pilda neghinei, din Evanghelia după Matei, (capitolul 13 : 24 – 30), Domnul Isus ne spune despre un om (gr. anthrópos), care avea o ţarină (gr. agro, „câmp, fermă, bucată de teren”), în care a semănat grâu, (care este numit sămânţă bună). Omul este numit şi Stăpânul Casei, ceea ce se înseamnă că EL are pe acel pământ şi o Casă a LUI.
Acest OM are un duşman care seamănă neghină în acelaşi ogor, făcând această lucrare nu pe faţă, ci folosindu-se de viclenie, de timpul în care oamenii se odihnesc.
Somnul fizic nu este rău, (fiindcă el aduce odihna), rău este acel somn al spiritului, când omul, deşi este treaz din punct de vedere fizic … totuşi, doarme !
Apostolul Pavel le scrie Tesalonicenilor şi pentru a le arăta care este deosebirea dintre somnul care aduce odihnă pentru trup şi somnul spiritual, (timpul în care omul nu este treaz, nu este atent la ceea ce face) :
„Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji. Căci, cei ce dorm, dorm noaptea; şi, cei ce se îmbată, se îmbată noaptea.
Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii.
Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos, care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El.” (I Tesaloniceni 5 : 10).
Proprietarul ţarinei este numit Stăpânul casei, iar oamenii I se adresează cu : „Doamne”. EL nu dormitează, (nu aţipeşte), nici nu doarme, de aceea şi ştie tot ce se petrece în lume, („Ţarina este lumea”, Matei 13 : 38). Cine are o asemenea capacitate de-a supraveghea întregul pământ, tot timpul ? Numai Dumnezeu !
„Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce cuprinde el”. (Deuteronom 10 : 14).
În II Cronici 16 : 9 este scris :
„Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui.” Nu priveşte doar ceea ce se vede, lumea fizică, ci şi inimile :
„Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (I Samuel 16 : 7).
„ … nu Se uită …”, nu are sensul de nu observă faţa, (partea vizibilă), fiindcă îl vede şi pe proprietarul feţei, ci lui Samuel, Dumnezeu îi explică altceva, cum vede EL, ceea ce apreciază EL la un om : inima !
„ … pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui” (Matei 13 : 25). „ … pe când dormeau oamenii” nu şi Stăpânul. EL este CEL care vede şi în întuneric ! Vede ceea ce omul nu poate vedea ! Există un întuneric, noaptea, când oamenii dorm, dar există şi un întuneric spiritual, un domeniu în care operează cel rău !
În prima parte a Pildei neghinei, Domnul descrie faptele, iar în a doua, (de la v. 36 – 43), ne arată care este realitatea nevăzută !
Nu trebuie să uităm, că fiecare generaţie, care există pe pământ, la un moment dat, are o perioadă a semănatului şi o alta a seceratului, când produce, fie pentru Dumnezeu, fie pentru cel rău.
În Geneza 8 : 22 sunt redate cuvintele pe care le spune Dumnezeu : „Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea !”
Şi Dumnezeu îşi seamănă sămânţa bună şi cel rău îşi seamănă neghina ; sunt oameni care locuiesc pe acelaşi Pământ şi aleg fiecare de cine să asculte ! Este foarte clar faptul că Diavolul, nu poate avea acces în mintea unui om, dacă acel om nu este deschis pentru trăirea în întuneric !
Stăpânul Casei are robi, care se găsesc printre oamenii de pe pământ. Principala lor caracteristică este unitatea. Ei sunt uniţi în :
-
Vorbire / Rugăciune … toţi vin deodată cu aceeaşi întrebare : „Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis … ” (Matei 13 : 27). „Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi …”. (I Corinteni 1 : 10).
-
Gândire … toţi sunt preocupaţi de aceeaşi întrebare : „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta ? De unde are, dar, neghină ?” (v. 27). „ … ci să fiţi uniţi, în chip desăvârşit, într-un gând şi o simţire.” (I Corinteni 1 : 10).
-
Voinţă … toţi vor să facă acelaşi lucru : „Vrei, dar, să mergem s-o smulgem ?” (v. 28).
-
Ascultare … toţi decid să-I facă voia : „ … „Nu”, le-a zis el, „ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş” (v. 29 – 30).
„Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, 1.simţind cu alţii, 2.iubind ca fraţii, 3.miloşi, 4.smeriţi.” (I Petru 3 : 8). Apostolul Pavel le scrie credincioşilor din Efes : „Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor,
-
care este mai presus de toţi,
-
care lucrează prin toţi şi
-
care este în toţi”. (Efeseni 4 : 6). Unitatea este caracteristica de bază a robilor LUI ! Ei sunt una şi ÎL ascultă pe Stăpân, chiar dacă ceea ce li se cere înseamnă renunţarea la a face ceva pentru EL !
STUDII ASEMĂNĂTOARE :