În cea mai mare măsură, noi Îi devenim folositori lui Dumnezeu, nu atât fiindcă noi vrem, ci datorită faptului că EL alege să facă ceva din noi !
Nu atât faptul că ne dorim noi, ci fiindcă Dumnezeu doreşte anumiţi oameni, pe care, dacă îi analizezi, vezi că, de fapt, ei nu L-au dorit chiar atât de mult, ba chiar I-au fost împotrivitori Duhului Lui din ei !
Talentul lui Iacov a fost de-a câştiga multul cu puţinul avut. A plecat pe scara succesului de la o ciorbă … bine vândută. Era nu numai un bucătar bun, ci şi un comerciant care se pricepea la psihologia societăţii de consum, care era reprezentată de Esau.
Pentru ce a cerut atât de mult ? Pentru a câştiga dreptul LUI … al Celui Întâi Născut, Isus:
-
„El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea” (Coloseni 1 : 15).
-
„El este Capul trupului, al Bisericii. El este Începutul, Cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea” (Coloseni 1 : 18).
„Odată, pe când fierbea Iacov o ciorbă, Esau s-a întors de la câmp, rupt de oboseală. Şi Esau a zis lui Iacov : „Dă-mi, te rog, să mănânc din ciorba aceasta roşiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală.” Pentru aceea s-a dat lui Esau numele Edom.
Iacov a zis : „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi născut !” Esau a răspuns : „Iată-mă, sunt pe moarte; la ce-mi slujeşte dreptul acesta de întâi născut ?” Şi Iacov a zis : „Jură-mi întâi.” Esau i-a jurat şi astfel şi-a vândut dreptul de întâi născut lui Iacov.
Atunci Iacov a dat lui Esau pâine şi ciorbă de linte. El a mâncat şi a băut ; apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut.” (Geneza 25 : 29 – 34).
Sfatul dat evreilor de orice naţionalitate este :
„Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc [interesantă sinonimia Biblică] ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut.” (Evrei 12 : 16).
Esau era până atunci întâiul născut, (deşi teoretic, între primul şi al doilea au fost doar câteva minute … de viaţă) ! Iacov a ales să rămână în istorie ca Cel Întâi Născut. Naşterea fizică nu a depins de el, re-naşterea spirituală însă ţine de voinţa personală !
Aşa că noi ştim de Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov ! Nu este Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Esau şi nici Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel !
Esau şi-a nesocotit dreptul de întâi născut. A nesocoti înseamnă mai mult decât a nu socoti corect. Înseamnă a aprecia nonvaloarea, care constă în satisfacerea poftei, în defavoarea dreptului … a lucrului spiritual !
Şi astăzi se pot obţine drepturi … dând ciorbe ! Esai şi Iacovi mai trăiesc ! Poate au mai crescut pretenţiile stomacului, ale pântecelui, care nu se mai mulţumesc azi doar cu ciorba.
Vor pizza, tort cu frişcă şi-o coca-cola, dar, în sine, este acelaşi pântece consumator şi acelaşi suflet nepăsător faţă de lucrurile spirituale, (ce ţin de viaţă şi de moarte, mai precis de Viaţa de după moarte).
De fapt, tocmai în aceasta constă dreptul de Întâi Născut : asigură o viaţă mai bună, partea mai mare … după moartea tatălui ! Viaţa de azi pare a fi mai importantă decât cea de după, dar realitatea se va vedea atunci când nu se mai poate schimba nimic !
Nebunii pentru Christos trăiesc după principiul lui Iacov : „Dau pasărea din mână, pe cea de pe gard” ! Dau ciorba de azi pe dreptul de mâine ! Dau ceva vizibil pentru ceva ce poate va fi cândva, (din punctul de vedere al necredinţei) şi sigur va fi, din punctul din care priveşte credinţa !
Ani de zile am ţinut ciorba numai pentru noi ! Am făcut-o numai pentru noi … vrem în 2013 ca un drept al nostru, (acela de a consuma ceea ce noi am făcut, de-a ne bucura de ce este al nostru), să-l dăm altora, ALTUIA, de fapt !
Pentru că scopul este ca să ajungă la EL, la Isus, produsele trăirilor noastre. Şi vrem să vedem dacă nu cumva … dând mai mult, nu va rezolva Isus altfel câteva din lucrurile / persoanele, pentru care L-am tot rugat ?
Iacov, a dat ceva vizibil pentru ceva, la fel de real, dar invizibil şi neperisabil, un drept spiritual ! Prezentul dat pentru viitor :
„Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6 : 38).
Unii trăiesc o viaţă mai neobişnuită, ei trăiesc pe genunchi ! Pe genunchi ajung în Cer … nu din Cer ajung să fie îngenunchiaţi ! Deşi Cer-ul te pune pe genunchi !