Gânduri XXXI

Nabucodonosor / Nebucadneţar, (deşi nu era sigur dacă mai trăieşte), totuşi îl întreabă pe Daniel, (care era în groapă şi este clar că împăratul nu-l putea vedea acolo unde era) : „Daniele, robul Dumnezeului celui Viu, a putut Dumnezeul tău căruia Îi slujeşti necurmat să te scape de lei ?”. (Daniel 6 : 20) Aşa gândeşte şi vorbeşte un om care nu-L cunoaşte pe Dumnezeu. Iov, (credinciosul adevărat) spune : „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale”. (Iov 42 : 2)

Dărnicia nu ţine de buzunar … ci de inimă !

În limba română este interesant cuvântul soţie. Putem spune că soţul trebuie s-o ţie foarte bine !

Pierdem datorită secundelor, nu datorită vieţii ! (Datorită trebuie înţeles ca : din cauza) …

Regină sau rugină ?

În Proverbe scrie că : „Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte”. (Proverbe 16 : 25) Aici accentul este pus în special pe sfârşitul celui care se ia după ce i se pare lui în viaţă că ar fi bine. Astfel de om se ia după aparenţe. Exemplu Iuda : „Iuda a văzut-o şi a luat-o drept curvă, pentru că îşi acoperise faţa. S-a abătut la ea din drum … ”. (Geneza 38 : 15 – 16) Ea nu era ce părea a fi, doar a dat impresia că ar fi neserioasă … dar nici Iuda nu era ce voia să dea impresia că este … un om integru, cu reputaţie care nu voia să-şi piardă prestigiul : „Iuda a zis : „Ţină ce a luat, numai să nu ne facem de râs” … Cam după trei luni, au venit şi au spus lui Iuda : „Tamar, nora ta, a curvit şi a rămas chiar însărcinată în urma curvirii ei.” Şi Iuda a zis : „Scoateţi-o afară, ca să fie arsă”. (Geneza 38 : 23 – 24) Când află cât de păcătoasă poate fi nora lui, Iuda dă o sentinţă imediat, (pentru că o astfel de persoană), era vrednică de moarte şi un om credincios cum era el, nu putea permite, ca o astfel de femeie să rămână nepedepsită, (şi să rămână în familia lui) ! Dar : „ … ea a trimis să spună socrului său : „De la omul acela, ale cui sunt lucrurile acestea, am rămas eu însărcinată ; vezi, te rog, al cui este inelul acesta, lanţurile acestea şi toiagul acesta”. (Geneza 38 : 25) Ea ştia cine este vinovatul … era chiar judecătorul Iuda ! Practic, dacă sentinţa era dusă la sfârşit, trebuia să moară şi el, nu doar ea ! Cât de uşor dau cu piatra, neştiind că (mi-)o trimit … direct în mine ! Exact aşa procedează şi David, când află despre omul de nimic pe care-l avea în împărăţia lui ! „Viu este Domnul, că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte. Şi să dea înapoi patru miei, pentru că a săvârşit fapta aceasta şi n-a avut milă.” Şi Natan a zis lui David : „Tu eşti omul acesta !”. (II Samuel 12 : 5 – 7) După ce a aflat numele acelui om, David ar fi trebuit să aducă la îndeplinire sentinţa, pe care chiar el însuşi a dat-o … Părem a fi credincioşi … sau chiar Îi suntem credincioşi lui Dumnezeu ?

Risipa aduce belşugul ! Din extrem de puţina apă, (sărăcia lucie) Ilie le-a cerut să arunce pe apa sâmbetei şi puţinul avut, doar pentru a face voia lui Dumnezeu ! Noi ştim continuarea, faptul că a venit ploaia, dar ei nu mai văzuseră aşa ceva de peste trei ani de zile … şi erau dependenţi de Dumnezeu şi de ploaia din cer ! Moise le-a spus profetic, (de ce profetic ? Pentru că el nu a fost în Israel pentru a vedea cum era acolo, ci Dumnezeu i-a spus aceste cuvinte) : „Căci ţara în stăpânirea căreia vei intra, nu este ca ţara Egiptului, din care aţi ieşit, unde îţi aruncai sămânţa în ogoare şi le udai cu piciorul ca pe o grădină de zarzavat. Ţara pe care o veţi stăpâni este o ţară cu munţi şi văi, care se adapă din ploaia cerului ; este o ţară de care îngrijeşte Domnul Dumnezeul tău şi asupra căreia Domnul Dumnezeul tău are neîncetat ochii, de la începutul până la sfârşitul anului. Dacă veţi asculta de poruncile mele pe care vi le dau astăzi, dacă veţi iubi pe Domnul Dumnezeul vostru şi dacă-I veţi sluji din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru, El va da ţării voastre ploaie la vreme, ploaie timpurie şi ploaie târzie, şi-ţi vei strânge grâul, mustul şi untdelemnul ; de asemenea, va da iarbă în câmpiile tale pentru vite, şi vei mânca şi te vei sătura. Vedeţi să nu vi se amăgească inima şi să vă abateţi, ca să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor. Căci atunci Domnul S-ar aprinde de mânie împotriva voastră ; ar închide cerurile şi n-ar mai fi ploaie ; pământul nu şi-ar mai da roadele şi aţi pieri curând din ţara aceea bună pe care v-o dă Domnul”. (Deuteronomul 11 : 10 – 17) Şi ce se întâmplă după anii de secetă ? „Au trecut multe zile, şi cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ilie, în al treilea an : „Du-te şi înfăţişează-te înaintea lui Ahab, ca să dau ploaie pe faţa pământului”. (I Împăraţi 18 : 1) Vine întâi ploaia, apa din Cer ? Nu ! Din Cer vine la început şi mai multă căldură … vine focul care arde, mistuie şi carne şi lemne şi apă ! După aceea Dumnezeu dă ploaia !

În Biblie scrie că este mai ferice / bine să dai, (Faptele Apostolilor 20 : 35). Un exemplu foarte bun este Rahela. Ea a dat din timpul ei, a făcut un efort şi a dat apă. A primit aur şi a ajuns în familia lui Avraam. De fapt, ea a vrut doar să facă un bine unui om bătrân. În Geneza 24 : 42, este scrisă cererea robului : „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta”. Niciodată nu putem şti valoarea unui bine, sau cât de mult poate conta o faptă bună, care este făcută din toată inima !

Orice creştin este atent, la priorităţile lui. Cariera, banii / acumulările materiale etc. trebuie să fie în urma familiei. Cuvântul carieră avea legătură cu cărare, (Scriban, 1939) care însemna fig. „cursu vĭețiĭ”, sensul primar fiind : „drum de care”, în timp preluând sensul actual : „Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul”. Aşa ar trebui să fie cariera, ceva precis stabilit, atât între priorităţile vieţii cât şi în privinţa timpului acordat şi nu un drum de care, adică disponibilitate maximă pentru lucru, (mai mult decât trebuie uneori, cu stat peste program etc.), în defavoarea familiei !