Gânduri XXVIII

Florin

  • Gânduri XXVIIICa să conduci o maşină nu îţi trebuie mult de la ea … doar o cheie ! Ca să intri într-o casă, la fel, nu ai nevoie decât de ceva mic : cheia de la intrare ! Noi pierdem în viaţă, pentru că lăsăm numai puţin de la noi ! Dar acel puţin … conduce multul !

  • Purtători de fărădelegi sau purtători de Christos ? Depinde de alegerea personală ! Fabrici de vorbe sau difuzoare divine, care redau ce rosteşte Dumnezeu ?

  • Nevoia de gură ! Plus Instrucţiunile de folosire …

  • Despre ce cruce a vorbit Domnul Isus, având în vedere că a spus despre ea, înainte de-a fi răstignit ?

  • Vorbeam cu un cioban despre faptul că trebuie să stea în frig, cu oile : „Stau … ca lemnu-n pădure”, a spus el !

  • „Sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi şi se îndoapă de-a binelea ; nişte nori fără apă, mânaţi încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi …”. (Iuda 1 : 12). De două ori morţi : morţi prin naştere şi morţi prin alegere !

  • Cum sună inversul versetului din I Corinteni 9 : 27 ? „Nu mă port aspru cu trupul meu şi nu-l ţin în stăpânire, ca nu cumva …”. Cum ar suna acest verset … atât de trăit, dar nerostit, fiindcă ne-am strica teologia !?

  • Flămândul necurmat ! În Proverbe 15 : 15 scrie că : „Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat”. Cel cu inima nemulţumită are o foame necurmată, o insatisfacţie continuă, pentru ceea ce i se întâmplă ! Are foamea … ca fel de mâncare ! Aceasta constă în înfometarea duhului, care vine prin nemulţumirea aleasă ca mod de viaţă ! În II Timotei 3 : 2, apostolul Pavel a scris : „Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie … ”. Oamenii din lume vor fi aşa, nu copiii lui Dumnezeu !

  • Minimalizarea Dumnezeirii Domnului Isus : „Marta a zis lui Isus : „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu ! … Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis : „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.” (Ioan 11 : 21, 32). Ce se atinge printr-o astfel de exprimare ?

  1. Omniprezenţa lui Dumnezeu : „Doamne, dacă ai fi fost aici …”.

  2. Atotputernicia Lui : „ … n-ar fi murit”.

  3. Atotştiinţa Lui Dumnezeu. Gândul pe care cele două surori îl aveau şi l-au şi transmis implicit era acesta : „Dacă ar fi ştiut, sigur ar fi venit la timp, fiindcă ne iubeşte !” Noi însă cunoaştem în parte … nu ştim ce ştie Dumnezeu ! Putem afla numai ce ne spune ! Ce nu ştiau cele două surori dar cunoşteau ucenicii ? Domnul Isus le spusese : „Lazăr, prietenul nostru, doarme ; dar Mă duc să-l trezesc din somn.” Ucenicii I-au zis : „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.” Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn. Atunci Isus le-a spus pe faţă : „Lazăr a murit. Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.” (Ioan 11 : 11 – 15). Durerea are o mare putere de orbire faţă de Dumnezeu şi faţă de planurile Lui faţă de noi şi pentru noi ! Atât durerea fizică, cât şi durerea sufletească ! Să nu uităm că acest fel de reproşuri, Îi sunt făcute Domnului Isus de către cei care cred că Îl cunosc !

  • Un exemplu de judecată greşită, (pe care omul o emite la durere), îl avem în Iov 16 : 22 : „Căci numărul anilor mei se apropie de sfârşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce”. În capitolul 42 : 16 – 17 scrie că : „Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi până la al patrulea neam. Şi Iov a murit bătrân şi sătul de zile”. Concluzii : 1. Dumnezeu nu ţine seama de cuvintele spuse la necaz ! 2. Omul necăjit vede în negru şi spune ceea ce simte, dar realitatea poate fi, (şi chiar este), cu totul alta ! 3. Omul încercat vorbeşte ce nu trebuie şi cei apropiaţi îi aud vorbele, dar Domnul ştie de unde vin şi îl acceptă !

  • Devierea de la Har ! Trei adevăruri : 1. Legea spunea că Paştele trebuie să se ţină în data de 14.01. Exemplu : „Copiii lui Israel să prăznuiască Paştile la vremea hotărâtă. Să îl prăznuiţi la vremea hotărâtă, în a paisprezecea zi a lunii acesteia … Şi au prăznuit Paştile în a paisprezecea zi a lunii întâi … ”. (Numeri 9 : 2 – 3, 5) 2. Harul spunea că pentru motive întemeiate, sărbătoarea putea fi ţinută în data de 14.02 : „ … Domnul a vorbit lui Moise şi a zis : „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le : „Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri este necurat din pricina unui mort, sau este într-o călătorie lungă, totuşi să prăznuiască Paştile în cinstea Domnului. Şi să îl prăznuiască în luna a doua, în ziua a paisprezecea … ”. (Numeri 9 : 9 – 11) 3. Eul face ce / când vrea : „Şi a jertfit pe altarul pe care-l făcuse la Betel, în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, lună pe care o alesese după bunul lui plac. A hotărât-o ca sărbătoare pentru copiii lui Israel şi s-a suit la altar să ardă tămâie”. (I Împăraţi 12 : 33) …

  • Cel ce este însufleţit de Duhul Sfânt, urmează în totul Calea Domnului : „Iar pentru că robul Meu Caleb a fost însufleţit de un alt duh şi a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s-a dus, şi urmaşii lui o vor stăpâni”. (Numeri 14 : 24). Cu excepţia lui Caleb şi a lui Iosua, toţi ceilalţi, s-au lăsat orbiţi de minte şi au privit la oameni, la cetăţi şi la uriaşi : „Poporul acela este un popor mai mare şi mai înalt la statură decât noi ; cetăţile sunt mari şi întărite până la cer ; ba încă, am văzut acolo şi copii de ai lui Anac.” (Deuteronom 1 : 28). Se gândeau că vor pieri şi ei şi urmaşii lor : „Şi pruncii voştri, despre care aţi zis : „Vor fi de jaf !” şi fiii voştri, care nu cunosc azi nici binele nici răul, ei vor intra în ea ; da, lor le-o voi da, şi ei o vor stăpâni”. (Deuteronom 1 : 39). Concluzie : Vederea, (prin intermediul ochilor), are o mare putere de orbire !